IUS şi ISA . XVII .

[Emil Dumitru]

           Trecuse de mult miezul nopţii, era spre ziuă, „cam aşa, după al treilea cântat al cocoşilor”, cum ar fi spus Irina, când Maria fu trezită de acelaşi vis, care începea frumos, apoi se transforma într-un coşmar. Brusc, se ridică în şezut ştergându-şi fruntea cu dosul palmei de micile broboane de transpiraţie. Îl privi pe Matei, dormea cu spatele la ea şi sforăia uşor. 

       Primele nopţi fuseseră foarte grele pentru ea, nu numai din cauza sforăitului, dar şi din cauza nechematelor şi sâcâitoarelor comparaţii. Maria se luptase mult cu ele, strângând din dinţi, fiindu-i teamă ca Matei să n-o simtă. Se pomenea, fără să vrea – culmea, chiar în momentele cele mai intime! –  că-l compara cu Luis, apoi cu Michel, mai ales când o mângâia. Însă, spre final răsufla uşurată, prin mângâierile lui, Matei, deştepta în ea cele mai frumoase amintiri. După un timp, comparaţiile începură să dispară, se obişnui şi cu sforăitul lui şi uite aşa, trecuse aproape o jumătate de an, de când el îi tot „cânta”, noapte de noapte, aceiaşi melodie dar pe tonalităţi diferite.

       Coborî din pat şi plecă spre bucătărie cu gândul să bea un pahar cu apă. Îşi umplu unul mare, puse o linguriţă de miere, merse şi se opri la fereastră, mestecând uşor, să se topească mierea.

       Afară, dimineaţa începuse să se hârjonească cu noaptea, de parcă se luau la trântă doi copii mici: dimineaţa luptând să se nască, iar noaptea tot punea în calea ei stele  s-o împiedice. Şi dimineaţa puţin obosită se opri, aşteptând ca sorele să-i vină în ajutor. Noaptea înţelegând tactica, şi mai ales că nu putea lupta cu un zeu, începu să se retragă încet, luând cu ea şi stelele, una câte una… Coroanele copacilor se conturau pe cerul răsăritului legănându-se uşor, ca nişte imense catarge ale unor corăbii cu vele, aşteptând şi ele ca zeul Ra să-şi facă apariţia. Iată-l, la fel de frumos, la fel de misterios, şi Maria îl contemplă şi-l admiră cum îşi înălţă şi încearcă să-şi agaţe, poate şi el obosit de atâta drum, discul cât un ban mare din aur, de crengile copacilor, care fremătară poate de teamă să nu fie arse, şi sfioase, neînţelegând intenţia zeului, îi făcură loc înclinându-se, lăsându-i cale liberă. Contemplând soarele cum se înalţă, micşorându-şi discul de aur, Maria încercă să refacă visul, secvenţă cu secvenţă. După un timp închise ochii nemaisuportându-i strălucirea şi frânturi secvenţiale se derulară prin mintea ei, dar nu reuşea să prindă şi să-şi fixeze în memorie, foarte clar, chipul celui de-al patrulea bărbat: şi totuşi, visul de acum, diferă de celelalte. Mă visez tot mireasă, dar apar patru bărbaţi şi la final, nu mai sunt atacată de o femeie, ci apare un bărbat cu mâinile întinse, parcă-mi cere ajutorul! Cu siguranţă, trei, sunt ei, bărbaţii din viaţa mea: Luis, Michel şi acum Matei! Dar cine-i bărbatul de-mi cere ajutor? Să mai apară încă un bărbat în viaţa mea? Dar dacă Matei nu este…

 

       − Ce e mamă cu tine, n-ai somn, dă te-ai sculat cu noaptea-n cap?

Maria tresări puţin  când o auzi pe Irina în spatele ei. Fusese atât de concentrată, încât nici n-o auzise când intrase în bucătărie.

       − Bună dimineaţa, mamă! răspunse, întorcându-se spre ea. M-am trezit mai devreme şi mă tot foiam în pat… N-am vrut să-l trezesc pe Matei, am coborât la bucătărie şi mi-am făcut apă cu miere… Nu ştiu de ce, m-am trezit cu gura uscată.  

       Irina se apropie mai mult de ea şi privind-o foarte atent, spuse:

       − Tu eşti obosită, fata mami, să vede pă faţa ta! Nu te-ai odihnit cum trebuie, te doare ceva?

       − Nu mă doare nimic, mamă! Mă frământă ceva.

       − Ce? Spune-mi şi mie.

       − Un vis.

       − Ei na, ca să vezi belea acu'… un vis!? Păcatele mele, superstiţii şi nimic mai mult. Poate un vis să te frământe aşa dă tare? Toţi visăm.

       − Da, mamă, toţi visăm! Dar când acelaşi vis se tot repetă, aproape identic, în decurs de douăzeci de ani, nu începi să-ţi faci probleme?

       Irina rămase puţin pe gânduri.

       Maria reluă:

       − Şi când, fragmente din vis, seamănă cu etape, mai lungi sau mai scurte, din viaţa ta reală, nu-ţi faci probleme, întrebându-te: acum ce naiba va mai urma? Hai, spune-mi?

       Irina mângâind-o pe păr îi spuse încercând s-o liniştească:

       − Fata mami, ai dreptate, da' nu ştiu ce să-ţi spun acu' mai mult. Poate că, dacă-mi povesteai mai de mult visul tău, te-aş fi ajutat, da' aşa… Ai, linişteşte-te, vorbim diseară după ce vii dă la servici'. Atunci, pă îndelete, îmi povesteşti visul şi discutăm. Ai acu', mai bine să pregătim micul dejun! Acuşic să vor scula cei doi bărbaţi, glumi ea, şi noi nu suntem gata cu masa.

       Irina, de cum rămase singură − Maria plecase să-şi facă programul de dimineaţă − gânditoare, se aşeză pe un scaun: da, are dreptate fata mea, douăzeci dă ani să ai acelaşi vis, te cam pune pe gânduri!

- va urma -

[Sofia Sincă]

Un capitol foarte scurt... puteai să mai pui unul, Emil. Dar... mă rog dacă aşa vrei tu, segvenţial...

Aflăm foarte puţin din frământările Mariei. Sunt sigură că se pregăteşte reintrare în scenă a lui Luis. Şi atunci să vezi, belea!

închise ochii nemaisuportându-i strălucirea şi frânturi secvenţiale se derulară prin faţa ochilor ei,- scoate nişte ochi...

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Corina Militaru]

Un episod scurt care pregăteşte acţiunile viitoare. Aşa îmi pare. Aştept continuarea cu nerăbdare.

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Sofia, am modificat, mulţumesc pentru lectură şi ajutor.

Cu prietenie,

Sofia Sincă a spus :

Un capitol foarte scurt... puteai să mai pui unul, Emil. Dar... mă rog dacă aşa vrei tu, segvenţial...

Aflăm foarte puţin din frământările Mariei. Sunt sigură că se pregăteşte reintrare în scenă a lui Luis. Şi atunci să vezi, belea!

închise ochii nemaisuportându-i strălucirea şi frânturi secvenţiale se derulară prin faţa ochilor ei,- scoate nişte ochi...

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Emil Dumitru]

Corina, îţi mulţumesc pentru lectură!

Cu prietenie,

Corina Militaru a spus :

Un episod scurt care pregăteşte acţiunile viitoare. Aşa îmi pare. Aştept continuarea cu nerăbdare.

Cu prietenie,