Eu sunt o clipă

[Exemplu de Titlu]

Am să m-apropii de tine şi-am să-ţi spun pentru ultima dată:
- TACI! Taci cuvintele nespuse încă. Am obosit să le port cu mine înţelesul, să le ascund sub haina răstălmăcitului.Taci, pentru numele lui Dumnezeu, toate gândurile înşelătoare care-ţi umblă prin minte şi care fac rău sentimentului! Taci orgoliu, taci nuanţări, taci clar şi răspicat, aşa precum îţi vorbesc ! Taci îndoiala consensurilor pe limba nonsensurilor. Şi invers. Uită-te în ochii mei şi taci odată să-mi mai tragi concluzii greşite! În numele vântului de liber cutreierător, al apelor de vreme curgătoare, al clipelor de sine pendulare, al toamnei de frunze căzătoare, al cerului de nori purtători, al pământului atoateîngăduitor, al tuturor celor invocate sau nu. Taci cu mâinile în buchete de mângâieri peste umerii mei. Taci ca să-mi pot apropia auzul de scoica pieptului tău să mai pot asculta perla care se-ascunde acolo. Tacă-ţi genele odată şi-odată, să pot urmări nestingherită stelele din privirea ta. Nu simţi cum povestea ne-o cere?! Taci freamătul buzelor ca să pot bea lacrima clipei din surâsul tău amar. Numai din amar cu amar reacţia va inversa chimia din fizica sărutului muşcat-răsfăţat. Taci, pentru că vin pentru o clipă şi plec atât cât să mă pot întoarce pentru cealaltă secundă. Așa m-am născut! Neaparţinând nimănui! Cu tributul meu de vise, mânjit de-un sânge rebel şi nomad prin clocot şi culoare. Nu-mi cere definiţii, promisiuni şi eternitate. Am uitat să cred în ele pe vremea când albul însemna doar rochie de mireasă. Pe vremea când cercul închidea inel pe-un deget sărutat. Pe vremea când liliacul înflorea în mai o singură dată. Acum până şi magnoliile înfloresc de mai multe ori în acelaşi an. Şi primăvara începe în prima zi de toamnă, cu o clipă de adevăr. Până şi spinii fac o reverenţă (celui ce ştie să strângă în palme petalele de-un dor îndelung colorat, netemându-se) iertându-le degetelor ofranda adusă catifelei. Preferă să-i doară tulpina neapărată, decât să zgârie ei înşişi mâna ce-i aşteaptă. Îţi dăruiesc o clipă fără să-ţi cer. Şi-ţi tulbur cât să liniştesc, luându-mi iertarea din miezul surâsului impudic afişat în colţul privirii. Surâsul meu s-a născut fără întrebări într-o lacrimă-privire mângâiată de-o clipă netulburată. Ramuri?! Nu, ele nu au cum să-mi mai crească. Doar îmi înmuguresc gândurile sufletului (neînflorindu-ţi datină sau rutină) pe-o aceeaşi rădăcină zămislită. Nu te-am pictat serenadă vântului! Nu te-am şoptit nopţii şi zilei ca să-ţi răstorn pasul pe nisipuri mişcătoare! Nu tu eşti menestrelul meu, ci eu sunt păcatul cuvântului (ne)rostit! Taci fără să-mi tai privirea cu lama nedumeririi tale. Te voi mângâia fără să doară. Poate pentru înc-o primă sau ultimă oară! Păşind pe acelaşi covor de gânduri dintr-o toamnă nedesfrunzită.

Pentru că eu sunt o clipă, nu o veşnicie!

Scrisori peste vremuri

[Corina Militaru]

Taci ca să-mi pot apropia auzul de scoica pieptului tău să mai pot asculta perla care se-ascunde acolo. Superb!

Tac... :)

Drag,

[Sofia Sincă]

O clipă de tăcere - un univers de necuvânt. Câte se pot spune prin tăcere! Tocmai ai înşirat aici o multitudine de idei, de trăiri şi de acţiuni. Şi totul într-o clipă de tăcere.

Frumos! Am citit cu plăcere!

Sofy