Eros

[Dulmin Aurel]

Mă ridic ușor, mă uit la ea cu dragoste, vreau să zic ceva, dar cuvintele mi se opresc într-o sărutare plină de senzații, pe care mi le răscolește.
E deasupra mea. Vrea să controleze totul.
Nu zic nimic; e rândul ei.
S-a așezat pe abdomen. Și-a ridicat genunchii. Desenează cu degetul linii pe pieptul meu. E transpirată, plină de dorințe. Ce strălucire are pielea ei, ce expresie! Tot trupul ei este o expresie divină, imaterială, coborâtă din frumos. Se apleacă. Îi simt sânii lipiți de mine; sfârcurile îmi înțeapă pieptul. Doamne, ai milă! M-a subjugat în înlănțuirea ei pofticioasă. Fața îi este roșie, ochii îi strălucesc, iar părul creț îi acoperă fruntea. Îl dau la o parte, mă ridic, o îmbrățișez, o sărut. O sărutare în nemișcare. Buzele ei calde și moi se întredeschid. Cu vârful limbii se plimbă peste buzele mele. Îl prind, îl mușc și încep jocul. Limbile noastre se învârt în cercuri concentrice când într-un sens, când într-altul. Este un joc de așteptare, un joc în care sărutul își dezvăluie toate secretele, un joc în care buzele se pierd în desfătarea interminabilă a visării.
De fapt, totul este un vis în care, goi, rătăcim printre simțuri, încercând să stoarcem o ultimă picătură de plăcere din ele.
Îmi apasă pieptul cu sânii ei. Vrea să stau întins. Îmi desfac brațele, le ridic deasupra capului. Este dorința ei. Săruturile vin unul după altul. Am impresia că mă copiază. E altceva, e altceva în mișcările ei, în săruturile ei, parcă mai multă blândețe, mai multă finețe. Mă mușcă, se plimbă cu buzele, cu limba peste față, gât, piept; am senzația că fac parte dintr-un ritual. Nu-mi displace, dimpotrivă. Continuă cu mângâierile ei excitante, cu mișcările ei lascive, Își unduiește corpul, se lipește din nou și coboară purtându-și sfârcurile peste piept până către pântece. Și continuă coborârea, imperturbabilă, jos cât mai jos. Îmi prinde pielea între dinți într-o mușcătură fină. Se joacă cu buzele și cu limba, peste abdomen. Îl mușcă, îl mângâie, îl sărută. Îi place jocul. Este extaziată, excitată. Nu știu cum pot să rezist. Strâng din buze. Sunt și eu excitat la limită, sunt într-o erecție continuă pe care abia o pot controla. Simte, mă simte, simte erecția mea, știe că mai am puțin și explodez. Privește spre sâni.
Se ridică, așteaptă puțin. Vrea și nu vrea. Ar dori ca aceste momente să țină cât mai mult. Nu rezistă, încă nu a ajuns să-și cunoască în totalitate corpul în astfel de momente. Și o pătrund; simt cum se deschide poarta strâmtă a voluptății.
De acum totul ține de instinct. Nu mai există gândire. Instinctele primare sunt cele care coordonează fiecare mișcare. Nu am voie să gândesc; altfel, stric totul. Las totul pe seama simțurilor care se vor căuta. Sunt libere să pătrundă peste tot, în trup, în conștient, în subconștient; sunt libere să înfrumusețeze cu acordurile lor actul împreunării acceptate.
Se mișcă într-o unduire perfectă, când precum valurile mării, când precum o șerpoaică. Îi țin sânii în mână. Îi masez inconștient. Mă ridic, o iau în brațe, o sărut, iar ea continuă cu mișcările ei incredibile. Suntem transpirați. Transpirațiile noastre se amestecă cu senzualitatea. O sărut înnebunit. Icnește, strigă, nu se poate controla. Geme, atinge extremul. Mă zgârie într-o plăcere dementă. Am linii sângerânde pe spate. Nu simt; extazul este prea mare, acoperă tot ce ține de mine, de noi, iar ea continuă într-un strigăt continuu. Simt. Rezistența în fața acestui iureș este inutilă. Doar puls. Doar căldură. Tot corpul este în extaz; am pierdut contactul cu realitatea și explodăm, explodăm împreună în același timp. Explozia fericirii supreme.
Aici am vrut să ajung. Să simțim că intrăm în același timp în infernul plăcerilor pure, în care falsul este expulzat de puterea lui.
Și-a așezat capul pe pieptul meu. Obosiți și fericiți, ne gândim la clipele abia trecute, clipe ce vor rămâne într-o amintire comună, care cu siguranță nu vor dispărea printre celelalte.
- Este cineva la ușă, îmi șoptește, ridicând capul de pe piept.
Mă gâdilă părul ei. Îl așază la loc și tace. Pielea ei are un miros plăcut, îmbietor, mai ales acum la final.
- Cred că este Vali; a ascultat probabil.
Vali este fratele ei mai mic.

[Ioan Muntean]

„Eros” este un text de o puternică încărcătură senzuală, unde erotismul nu este vulgar, ci asumat ca o formă de eliberare totală de sub controlul rațiunii. Finalul aduce o notă de umor involuntar sau ironie, coborând personajele din „infernul plăcerilor” direct în prozaismul vieții de zi cu zi. Felicit iniţiativa şi curajul de abordare atât al autorului cât şi al administratorilor care au  menţinut postarea pe blog.