- Beţivane, fă-te încoa ! Pfuui, duhneşti a rachiu !
- Dacă asta am băut, a ce vrei să miros? A flori?
- Măăă! Beţivule!
-Daaaaa. Deşteptule! Aci-s !
-Fii atent! Io-ţi dau ţie 50 de lei să-ţi iei rachiu de ei....
- Rachiu am acasă. Nu-mi trebe. Dar dă-mi.
- Greu se mai înţelege omul cu tine!
- Dacă omul e greu de cap, se-nţelege şi de ce.
- O faci pe deşteptul cu mine? Tot satul te ştie!
- Vezi ? Nu-s io de vină.
- Mă, să tăiem coada vulpii.
-Să-ncepem cu a vulpoiului!
- Io-ţi dau ţie 50 lei .....
- Dă-mi!
-Dar nu mă mai întrerupe...
- Tu începe să dai...de te-oi întrerupe io...!
- Beţivule! Numai bani miroşi!
- Totuşi, duhnesc a rachiu!
- Fii atent!
- Dar io-s atent de juma de oră. Tu ?
-Io-ţi dau 50 de lei...
- Tot atâta îmi dădeai ş-acu juma de oră. Să nu mă mişc din locu ăsta dacă nu-mi dădeai. Mi-i dai acu?
-Da! Doamne- Dumnezeule!
- Dă-mii!
Bărbatul cu cravată elegantă în carouri, proaspăt sosit de la Bucureşti în provincie, scoate portofelul din piele din buzunar, bagă mâna în el şi scoate bancnota de 50 de lei. Vasile sprijinit de gard fluieră a pagubă.
- De Bucureşti?
-De.
-Fratele meu eşti!
- Betivanule, dacă mă ajuţi , om fi ca fraţii!
- Frate, frate dar branza-i pe bani.
-Exact. Începem să ne înţelegem.
-Deeeh! 50 de lei în Bucureşti nu-s ca 50 de lei în provincie.
- Da. O avere!
- În provincie, da. Da-n Bucureşti?
- O nimica toată.
- Deci ne avem ca fraţii?
- Da beţivane.
Şi bucurestianul cu cravată în carouri îi întinde lui Vasile 50 de lei
- Dacă faci ce-ţi spun!
Vasile fluieră fără să întindă mâna . Bancnota flutura în bătaia vântului. Bucurestianul aştepta. Vasile fluieră a treia oară calm fără să schiţeze vreun gest.
- Dacă suntem fraţi fac ce zici. Io- s mai mic tu eşti mai mare.Dar dă-mi 50 de Bucureşti, nu 50 de provincie.
Bucurestianul zâmbi.
- Mă, tu-mi aminteşti de mine. Fie! Ia zi cât vrei ca să votezi cu cine spun eu?
- Io am liber la vot! Pe mine nu mă mituieşti aşa. Votul meu e secret.
-Eu îţi spun ţie cu cine votezi, nu tu mie! 60?
Vasile fluieră.
- 200?
Vasile mai fluieră odată.
- 300?
Vasile continuă să fluiere că şi cum nu l-ar fi auzit.
- 400?
Vasile îşi tintui cu privirea interlocutorul insistent şi încetă .
- Asta-i furt curat! strigă bucurestianul scandalizat.
Vasile impasibil.
- Nu io am zis cât să dai. Tu ai zis.
- Şi fluieratul ? Ce-i cu fluieratul?
- Văzui o păsărică! N-am vrut s-o sperii.
- Fie! 400. Dar pui ştampila pe...
- OLECUŢICĂ,olecuţică! Io pun ştampila, tu-mi dai 400 lei?
- Exact , omule.
Vasile lămurit.
- Acu nu mai sânt beţivan.
- În fine. Acu să-ţi spun cu cine să votezi.
- Olecuţică, olecuţică! Votu e liber. N-ai zis tu că- mi spui cu cine votez ioo?
Bucureşteanul îşi şterse sudoarea de pe frunte. Soarele ardea cumplit duminica în provincie.
-La ce dracu ţi-am dat 400 lei ?
Vasile pe un ton neutru.
- Ca să pun ştampila!
- Exact!
Se aplecă la urechea lui Vasile, şoptindu-i ceva , vărând şi cei 400 de lei în buzunarul lui.
- Ai înţeles?
Vasile fericit duse sticla la gură.
- De el îmi place! Băiat bun!
Bucurestianul, fericit şi el.
- Cu atât mai bine! Hai du-te ! Votează!
Vasile intră alene în şcoală. Bucurestianul îl aştepta afară . Privindu-şi cravata în carouri, vedea puncte, puncticele.
" Cred că am înnebunit. Auzi, să-i dau ţăranului ăstuia 400 de lei! Auzi la el ! 50de Bucureşti nu 50 lei de provincie. Şi, totuşi... au fost cu folos!
Îşi frecă mâinile de satisfacţie.
" Ăsta nu e prost. În satul asta uitat de lume dacă am găsit doi alegători care să ştie unde-i şcoala, darmite..."
Un fluierat binecunoscut îi întrerupe şirul gândurilor.
-Ei?
- D-apăi?
- Îmi arăţi?
- Cum să nu? Acuma, mi-ai dat 400 că să pun ştampila?
Bucurestianul se înroşi. Respira greu. Soarele de provincie îl ardea în creştet.
- Beţivane, ţi-am dat 400 că să -ţi spun cu cine să...simţea că se sufocă... în fine, ca să pui ştampila!
Vasile, calm aprinzându-şi o ţigară tacticos.
- Votul e secret. Io am pus ştampila. Da-mi 50 de provincie cun ne-a fost vorba la început şi spune-mi cu cine am votat.
Bucurestianul simţea cum i se urcă sângele la cap. Hârtia albă flutura în mâna întinsă a lui Vasile. scoase portofelul din piele, bagă mâna în el, nesigur şi îi întinse lui Vasile cei 50 de lei.
-Dă-mi biletul ! Beţivanul, dracului!
- Acu- s beţivan!
Bucurestianul despături foaia.Chenarul cu sigla partidului de opoziţie îi juca în faţa ochilor. De arşiţă vedea cercuri, cerculeţe. Făcu un efort suprem. Nu-i venea să creadă. Inima sa pompa sânge în creierul său însă lui tot nu-i venea să creadă.
Vasile trăgea mulţumit din ţigară sprijinit de gardul lui.
- Ei?
Bucurestianul izbucni într-un urlet asurzitor. O cioară o zbughi într-un tufiş lăsând pe pantofii lui din lac un rest din masa ei de prânz.
- Boule, tâmpitul naibii, dobitoculeeee! Ai pus ştampila pe opoziţie!
Vasile calm.
- Cum o cheamă?
- Ce mai contează? Măgar de ţară ce eşti, mă mai şi întrebi unde ai pus ştampila???
Vasile fluieră.
- Nu te-aş întreba. Am pus-o şi io unde am putut. Na-ţi 50 de lei înapoi că-s om cinstit chiar dacă n-am prea multe clase.
Bărbatul rămase ca trăznit. Cioara croncănea pe undeva în apropriere. Vasile strivi ţigara şi privind ţintă la pantofii bucurestianului, îi comunică sec:
- Frate, s-a căcat cioara pă tine! Trage un loz. Cică e cu noroc. De-acu io mă duc la birt.
Vântul adia uşurel şi bucurestianul venit în provincie se uita tâmp când la mâna lui dreaptă, când la mâna lui stângă. Într-una flutura biletul lui Vasile, în cealalalta cei 50 de lei ai lui din portofel.
The end !
Top of Form
Cuvinte cheie :
Răspunsurile pentru această discuţie sunt închise.
Un munte de greşeli gramaticale și de redactare. Poate următoarele note te vor ajuta:
Notă: După punctele de suspensie, cu excepția ghilimelelor și parantezelor, nu e admis niciun semn grafic!
Notă: Titlurile operelor literar-artistice nu se scriu cu majuscule (ci doar cu majusculă)!
Notă: Linia de dialog şi/sau linia de pauză (–), e mai lungă decât cratima mică (liniuţa de unire „-”), se obţine (când lucrezi pe Word și ai tastatura setată pe România standard) apăsând simultan tasta Ctrl şi tasta semnului minus (nu tasta cratimei!). Linia de dialog nu se lipeşte de cuvântul pe care-l precede! –
Notă: Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... Cu excepția când se încheie un citat, sau se închide paranteza, după punctele de suspensie nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule. Excesul folosirii lor dă impresia de vocabular sărac, ori de neputință în comunicare. False puncte de suspensie întâlnim în exprimări îngrijite, cum ar fi: „– Ce p…a mă-sii?!!” adică „– Ce pizda mă-sii?!!” Iertată fie licenţiozitatea! (Aceasta e o atenționare-tip pe care o primesc aproape toţi cei ce fac și repetă această greşeală!...)
Notă: Semnele citării în grafia română sunt așa: „---”
Notă: Semnele grafice și cele de punctuație (? ! ; , : ( ) . [ ] ' „ ” ... - * # etc. cu excepţia cratimei mari/linia de pauză [–]) trebuie lipite de cuvintele pe care le succed sau le preced! În schimb, e obligatorie pauza/blancul după toate semnele de punctuaţie, exceptând liniuţa de unire (cratima mică), dar și atunci când își urmează lor (de ex: – Așa!?!...)!
Virgula, ca semn de punctuaţie, poate fi imperativă (se pune obligatoriu), prohibitivă (nu se pune deloc) sau facultativă (la latitudinea celui care scrie). Practic și elementar: când înșiruim aceleași părți de vorbire ele trebuie despărțite prin virgule! O altă metodă practică: „rupeţi” propoziţia din locul unde credeţi că trebuie virgula, inversaţi apoi cele două părţi, dacă propoziţia îşi păstrează logica înseamnă că virgula e binevenită sau necesară.
Notă: Înainte de conjuncţiile adversative dar, iar, ci, deci se pune obligatoriu virgulă. Conjuncţia însă nu se pune niciodată între virgule când este în interiorul propoziţiei. („Recomandările noastre nu au avut însă niciun rezultat.” şi nu „Recomandările noastre nu au avut, însă, niciun rezultat.”).
...Și-apoi, unde s-a pomenit ca votantul să iasă cu votul afară? :(((
da Coza
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor