Dulce nebunie

[Bircea Marian]

Povestea ce-oi spune, la fierbinți rugăminți, să știți că-i adevărată, dacă stați toți cuminți, neștiuți de blestemul ce bântuia pe aici mai demult, odată. Speriați au venit, cu rugămintea să îi scap de necaz, erau triști fără haz, doar la rele le era mintea. Auziți? Șșș! Cuvântul de-l repetați, povestea cu totul vă prinde, în satul cu o naltă casă, pe drumuri de noapte, nu ieșea nimeni afară și bântuiți se credeau, dar ei habar n-aveau pe cine să cheme, dar știau a se teme. Așa m-au tocmit, îndat-am pornit, fără frică s-o prind sau o cursă să-ntind și să-i scap pe toți de povară, ca să poată umbla fără grijă pe drum, îndrăgostiții duium, la ceasul de seară. Toți în case închiși, cu ușile ferecate, obloanele trase și pătura-n cap, îngroziți, fără dar și poate. În smoala nopții lipicioasă, loc spre-a Lunii lumină îmi fac pe strada pustie și neumblată. Frica a tras obloanele speriaților stăpâni ai pisicii negre, care furiș, tocmai pe acoperiș, ne urmărea cu ochi mari și mirată. Șoptite legende de femeia în roșu, ce trece tăcut în drumul ei neștiut de nimeni, nici măcar de păsările nopții cu fâlfâit greoi sub bolta întunecată, despre care toți cred că-i rea prevestitoare de vise ce bântuie copiii nevinovați în somn. Vânător priceput cu reflexe de vultur pleșuv, de vârcolaci și vampiri, fantome și-nchipuiri ce lasă sufletul uscat de amintiri și fac oamenii să se teamă. I-am ieșit înainte, cu vorbe mofluze, oprite pe buze de vânt și fără cuvânt am rămas mut, mai mult n-am putut. Ai venit? mi-a zâmbit, te aștept să vii de departe, să mă scapi de blestem, toți de mine se tem și vorbesc doar în șoapte. Am plecat rușinat fața-n pământ, prin cap mi-a venit gând să o scap de rochia cu foșnet de frunze uscate. Ne-am dat mâna timizi, ne-am sorbit din priviri, prea avizi, obosiți, de-atâta singurătate. Pentru o vreme să știi, vreau să fim iar copii, să nu mai ieșim nicio noapte. Sătenii au șoptit, vânătoru-i vânat, apoi au adormit liniștiți și-au uitat, ce s-a întâmplat, odată.

[Ada Nemescu]

Cu siguranță, această compoziție (nici proză, nici poezie) cu reale potriviri în rime, se putea redacta ca o poezie cu morală de ghicit :))

Este un prozo-poem, fantastic, misterios, cu un final atât de firesc încât lasă să cadă cortina de pe un text ce se voia risipitor de spaime...

Sau poate a fost doar un vis povestit frumos...

aDa

[Grig Salvan]

Un poem interesant, dar care pierde la lectură din cauza aranjării, sau mai degrabă lipsei unei aranjări în pagină. Chiar dacă se vrea poem în proză, chiar și proza ar trebui să aibă o formă distinctă pe pagina scrisă, așa pare doar o îngrămădire de cuvinte. Repet, mă refer la formă, continutul e interesant și povestea captivantă.

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc pentru lectură. Se pare că mai am de lucru la el. Mulțumesc!

Grig Salvan a spus :

Un poem interesant, dar care pierde la lectură din cauza aranjării, sau mai degrabă lipsei unei aranjări în pagină. Chiar dacă se vrea poem în proză, chiar și proza ar trebui să aibă o formă distinctă pe pagina scrisă, așa pare doar o îngrămădire de cuvinte. Repet, mă refer la formă, continutul e interesant și povestea captivantă.

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc din suflet pentru lectura. Am încercat să țin ocupat un copil. În mare măsură mi-a reușit. Mulțumesc!

Ada Nemescu a spus :

Cu siguranță, această compoziție (nici proză, nici poezie) cu reale potriviri în rime, se putea redacta ca o poezie cu morală de ghicit :))

Este un prozo-poem, fantastic, misterios, cu un final atât de firesc încât lasă să cadă cortina de pe un text ce se voia risipitor de spaime...

Sau poate a fost doar un vis povestit frumos...

aDa

[Mihaela Popa]

o scriere melodioasă, nu de puține ori am simțit că am citit, de fapt, o poezie

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc frumos pentru apreciere și lectură.

Mihaela Popa a spus :

o scriere melodioasă, nu de puține ori am simțit că am citit, de fapt, o poezie