Dileme ( fragment 33)

[Giurgiu Silvia]

A doua zi, toată familia era în fierbere. Carlos își anunțase sosirea la Otopeni, în după amiaza zilei în curs dar, deși toată lumea îi înțelegea graba, nimeni nu se simțea pregătit pentru o asemenea confruntare. Lea era convinsă că dormise, numai datorită viselor felurite care îi animaseră somnul, în continuu. Sentimentele îi erau amestecate cu frenezia intensă a perspectivei, de a se regăsi în brațele iubitului. Niciodată nu fusese atât de emoționată și îndrăgostită. Încerca să participe concret la pregătirile ce se făceau în casă, pentru primirea unui oaspete atât de special, dar nu făcea decât să încurce bunul mers al treburilor.
Mama, a cărei răbdare, deseori venea pusă la încercare de stângăcia ei, îi recomandă cu iritare rău ascunsă, să se ocupe de camera ei, și atât. Bucuroasă, Lea se evaporă ca o iluzie, ascunzând amuzată un surâs ștrengar.
Se lăsă să cadă cu un suspin de fericire pe patul răvășit și se înfășură ca o pisică alintată în cearceaful imaculat. Rămase astfel minute în șir, surâzând visătoare gândurilor ce se zbenguiau asemeni unor fluturi, printre florile minunat colorate și parfumate, ale dragostei.
După masa de prânz, tată și fiică au pornit către capitală, să-l aștepte pe Carlos și să-l aducă în sânul familiei, care-l acceptase deja, firesc. Pe drum, Lea îi vorbi tatălui despre el, cu atâta emfază și lux de amănunte, încât acesta l-ar fi putut recunoaște, chiar și fără ajutorul ei. Păstră pentru sine nedumerirea ce-l neliniștea, datorată modului în care Lea îi vorbise despre el, cu numai o zi înainte și care exprima cu totul altceva, decât admirația și entuziasmul de acum. Își făcea multe griji, dar trebuia să lase viața să-și urmeze cursul firesc iar problemele ce vor apărea, sau dacă vor apărea, se vor rezolva la momentul potrivit.
La ora 15, avionul ateriză cu precizia unui orologiu, pe pista aeroportului românesc și la scurt timp după, pe poartă începură să curgă călătorii, primiți cu bucurie de către cei dragi, care îi așteptau cu brațele pregătite, pentru o lungă și afectuoasă îmbrățișare. Lea fu propulsată de un impuls necontrolat și fulgerător în brațele iubitului, care se pregăti s-o primească râzând în hohote, abandonând la timp valiza. O strânse cu disperare la pieptul lui, îndelung lipsit de privilegiul acela mai necesar ca aerul, umplând-o de sărutări, șoptindu-i cuvinte doar de ei înțelese.
Tatăl asista emoționat la fericirea lor și-i fu suficientă o privire, ca să-l evalueze pozitiv pe bărbatul care urma să-i devină ginere și tată, nepoțelului său. Cei doi reveniră cu picioarele pe pământ, jenați de spectacolul amuzant pe care-l oferiseră inconștienți, dar fericiți peste măsură.
- Tată, ți-l prezint pe Carlos! ciripi Lea, cu obrajii aprinși de fericire și emoție. Cei doi își strânseră mâinile cordial, zâmbindu-și ușor stânjeniți de imposibilitatea de a comunica într-o limbă comună. Nici unul nu cunoștea limba celuilalt, așa că erau puține speranțe să poată avea o discuție ca între bărbați, după cum și-ar fi dorit fiecare. Lea își luă imediat în primire rolul de translatoare, pe care avea să-l desfășoare cu prisosință, în următoarele zile. Liviu trecu la volan, ușurat că nu trebuie să-și exercite incapacitatea ingrată, de a se exprima prin intermediul altei persoane, ceea ce-l făcea să se simtă deodată, limitat și incult. Lea înțelegea perfect starea prin care treceau cei doi și se amuza maxim, căci știa foarte bine cât de dobitoc te poți simți, când nu te poți exprima. Le-a explicat la fiecare motivul amuzamentului ei și au râs împreună.
- Lea, nu pot să cred că mă aflu aici, lângă tine! șopti Carlos cu ochii umeziți de fericire. Tocmai când nu mai credeam să te mai văd vreodată!
- Crede-mă, că și pentru mine e la fel! Știi al cui e meritul, nu? spuse Lea cu o umbră de vinovăție în glas. Eu nu am fost în stare să-mi recunosc sentimentele, dorințele, responsabilitățile...
- Nu e cazul să te justifici și nici să te simți vinovată, iubito! Acum suntem împreună... toți trei! completă el cu tremur în glas, atingând cu pioșenie abdomenul delicat, ce adăpostea miracolul lor.
- Da, ai dreptate! Indiferent al cui e meritul, e momentul să ne bucurăm de fiecare clipă ce ne-a fost dăruită! Cel puțin, eu asta am de gând să fac! sublinie Lea cu un sărut, decizia luată.
- Faceți abstracție de prezența mea! îi încurajă Liviu, observându-le reținerea. Afară de faptul că nu înțeleg o boabă din ce vorbiți voi acolo, promit să nu trag cu ochiul și că mă voi concentra exclusiv, la semnele de circulație! După ce Lea traduse lui Carlos, izbucniră amândoi într-un hohot de râs, care dezmierdă inima greu încercată a tatălui. Mașina zbura lin pe asfaltul încă umed, după ploaia ce abia încetase.
Conversația celor doi nu încetă nici o clipă, până la Brașov, când Lea își rugă tatăl să oprească la Bran, pentru a-i arăta lui Carlos faimosul castel, care înfierbânta imaginația lumii întregi. Liviu rămase în mașină, oferind celor doi îndrăgostiți ocazia unei plimbări speciale, într-un loc plin de istorie și magie. După mai bine de o oră de bucurie absolută, în care se plimbară și explorară fascinați, frumusețea unică a locurilor, sărutându-se pe aleile umbrite tainic de copacii maiestuoși ai parcului, pătrunși până în adâncul sufletului de importanța momentului și intensitatea sentimentelor ce-i răscoleau, cei doi îndrăgostiți se întoarseră cuminți la mașină, scuzându-se pentru așteptarea la care-l supuseseră pe bravul lor șofer.
Acasă, așteptarea devenise încordată și emoțiile creșteau, odată cu kilometri parcurși de bolidul neînduplecat. Liviu își petrecuse timpul împărtășind soției la telefon, toate impresiile și constatările făcute, descriind cu lux de amănunte impactul pe care-l avusese asupra lui, întâlnirea cu noul personaj. Insistă mai mult asupra limitelor neplăcute pe care le impune necunoașterea limbii și care îi vor pune în situații jenante, pe toți. Lea urma să aibă multă bătaie de cap.

[Mihaela Suciu]

Eu aștept bătăile de cap! Textul curge lin, eu vreau învolburare :) Drag!

[Sofia Sincă]

Un fragment numai lapte și miere... De fapt era cazul. Textul curge lin expresiv, bine închegat, coerent și corect.

Va fi un  roman relaxant, bun de luat în geantă pentru a umple timpul.

Am citit cu plăcere și aștept continuarea,

Sofy

[Giurgiu Silvia]

Mihaela Suciu a spus :

Eu aștept bătăile de cap! Textul curge lin, eu vreau învolburare :) Drag!

 Aha, să înțeleg că nu-ți plac dulcegăriile?:)))) Ai puțintică răbdare !...

[Giurgiu Silvia]

Sofia Sincă a spus :

Un fragment numai lapte și miere... De fapt era cazul. Textul curge lin expresiv, bine închegat, coerent și corect.

Va fi un  roman relaxant, bun de luat în geantă pentru a umple timpul.

Am citit cu plăcere și aștept continuarea,

Sofy

Mulțumesc d-na Sofy, după furtună urmează vreme bună, cum e firesc! Să sperăm că o să dureze...

[Mihaela Suciu]

Giurgiu Silvia a spus :

Mihaela Suciu a spus :

Eu aștept bătăile de cap! Textul curge lin, eu vreau învolburare :) Drag!

 Aha, să înțeleg că nu-ți plac dulcegăriile?:)))) Ai puțintică răbdare !...

[Mihaela Suciu]

Mihaela Suciu a spus :

Giurgiu Silvia a spus :

Mihaela Suciu a spus :

Eu aștept bătăile de cap! Textul curge lin, eu vreau învolburare :) Drag!

 Aha, să înțeleg că nu-ți plac dulcegăriile?:)))) Ai puțintică răbdare !...

Îmi plac, dar să fie făcute de un cofetar priceput! Am răbdare și te rog să nu mă duci cu zăhărelul :)

[giurgiu maria]

Frumos și emoționant! Am citit cu plăcere și aștept  urmarea! 

[Corina Militaru]

Frumos scris! Un fragment plin de lumină :)