Despre mine în ansamblu existențial

[Floare Arbore]

Prin voința divină m-am născut a doua zi de Paște, într-un sat din județul Sălaj, Marca, m-am născut cu iubirea Tatălui Cresc în mine, cu iubirea părinților mei foarte credincioși dăruiți divinității, de atunci mă trezesc zilnic plină de iubire, de lumină în suflet, în mediul meu familiar, mă trezesc în ciripitul vesel si fericit al păsărilor, mă trezesc în toiul spectacolului de triluri sublime, mă trezesc zilnic plină de încredere și optimism în destinul meu.
Am început să fac primii pași printre cântecele mamei, mirabile, entuziasmante, mai ales în preajma sărbătorilor de Crăciun și de Paște, pe la doi ani când deja vorbeam coerent Tata mă ducea la biserică în toate zilele de Duminică și de , Sărbătoare, am fost impresionată, magnetizată de icoanele sfinților, care emanau o lumină mirobolantă, de picturile divine de pe pereți și de pe catapeteasmă, mă atrăgeau și mă fascinau într-un mod miraculos.
Tata administra parohia și casa parohială, m-a luat deseori cu el, vorbeam mereu cu părintele, i-am pus frecvent tot felul de întrebări despre lumea divină, într-o zi i-a spus tatălui meu- fata ta va ajunge om mare, este înțeleaptă de pe acum. Sfaturile părintelui Ilie au consolidat credința mea în Dumnezeu Tatăl Ceresc, în Iisus Hristos, și în Maica Dumnezeie, precum și în Îngerii Veghetori.
Singura carte existentă în casa părintească a fost Biblia, primită de la părinte, dar tata nu știa să citească, nici mama, astfel că îl rugam pe părinte să îmi citească din ea, mă atrăgea ca un magnet misterios.
Părinții mei au avut câteva hectare de pădure, cutreieram frecvent cărările pădurii, nu mi-a fost frică niciodată de viețuitoarele pe care le-am întâlnit, de atunci din copilărie am învățat că sunt ocrotită de divinitate că nu trebuie să mă tem de nimic.
Totuși am avut temeri privind oamenii răi, invidioși pe care i-am întâlnit în călătoria mea existențială, mulți dintre ei întrec răutatea și agresivitatea viețuitoarelor sălbăticiei.
Încă de mic copil iubesc natura cu intensitate maximă, mi-a oferit pe tot parcursul vieții reale splendori, reale minuni, reale magii, este o chimie fenomenală între mine și natură, între mine și univers., m-au îmbogățit sufletește și spiritual.
De la nașterea mea am în preajmă doi îngeri veghetori, îngeri de lumină , de atunci sunt conștientă de prezența lor, au misiunea să mă călăuzească în drumurile mele existențiale, m-au avertizat mereu de pericole și de capcanele unor vremuri destul de tulburi și de nebuloase, m-au încurajat mereu în proiectele mele, m-au umplut de încredere și siguranță emoțională atunci când am fost dezorientată, confuză, nesigură , asaltată de dileme.
Nu am avut niciodată conflicte cu nimeni, nu m-am certat niciodată cu nimeni chiar dacă am fost de multe ori afectată de răutatea unor colegi, a unor oameni cu care m-am intersectat în viață. Credința dobândită de la vârsta fragedă a copilăriei, mi-a fost întotdeauna de mare ajutor, am învățat atunci să-mi iubesc aproapele ca pe mine însumi, am asimilat învățăturile lui Hristos încă din copilărie, am asimilat sfaturile sfinților părinți, care se constituie mare parte din averea mea spirituală.
Mi-am pierdut părinții când încă am fost mult înainte de perioada pubertății, am crescut într-o Casă de copii, în orașul Beiuș, regiunea Crișana, printre sute și sute de copii cu o soartă dramatică precum a mea, dar nu am deznădăjduit, iubind cartea , citind mult am devenit puternică, conștientă că doar prin mult studiu pot învinge vicisitudinile, pot deveni un om mare așa cum mi-a prezis preotul din satul meu natal.
Am participat la cercul de literatură, la cercul de muzică, la cercul de desen, la dans, la tot ceea ce am avut chemare setoasă și flămândă de cunoaștere.
Pe toți copiii din tinerețea mea i-am considerat ca frați, i-am considerat a doua mea familie, de atunci iubesc lumea, oamenii din viața mea conștientă că nu există om pe pământ care să nu treacă prin situații grele, prin suferință, prin deznădejde, am dezvoltat în mine virtutea compasiunii, a toleranței, a înțelegerii, dorind să fiu cumva o bucurie pentru toți cei din viața mea, am avut parte de prieteni minunați de-a lungul vieții care m-au susținut în proiectele mele, ale căror gânduri au venit spre mine ca o binecuvântată energie pentru fizicul și psihicul meu.
Sunt scriitor de când mă știu, am umplut pagini de caiete, și de agende încă de copil, am devenit membru al Uniunii Scriitorilor în anul 1992 după trei cărți publicate.
Acesta este destinul meu, care mă definește, să răspândesc în lume, optimism, speranță, bucurie, entuziasm, multă încredere în forțele proprii cititorilor și oamenilor din viața mea, mult curaj de a învinge necazurile.
De mic copil am visat să devin învățător, precum Iisus Hristos, precum preotul Ilie din satul meu natal care era și învățător la școala generală din sat.
Am avut timp de aproape 40 de ani o căsnicie perfectă cu soțul și iubitul meu Alexandar, l-am pierdut acum trei ani, în perioada pandemiei, îl plâng aproape zilnic, mi-e dor de el în fiecare clipă, căsnicia noastră s-a bazat pe multă iubire, pe respect pe încredere, am fost amândoi iubitori de oameni, altruiști, doi oameni cu adevărat luminoși.
Aproape 40 de ani viața mea a fost roz, am fost binecuvântată cu o fericire multiformă, totală, după decesul lui, am crezut că nu voi ști să trăiesc fără el, am căzut în depresie, am avut chiar gânduri de suicid, dar prietenii m-au sunat zilnic, mi-au dat multă putere gândurile și sfaturile lor, am învins întunericul în care căzusem. Mi-am luat o cățelușă Bichon Maltez pe nume Bella, fac zilnic plimbări cu ea, este plină de iubire și de poftă de viață, este cuminte deșteaptă are încredere totală în mine și în oameni, iubește în special copii, adoră să se joace cu ei, să alerge cu ei în locurile de joacă amenajate printre blocuri.
Îmi împart mare parte din sentimentele de singurătate cu ea, dar prietenii mei mă vizitează destul de des, astfel că singurătatea și tristețea au rămas de domeniul trecutului.
Am un singur regret faptul că nu am avut un copil, deși am făcut 15 ani tratament, am rămas într-un târziu însărcinată, dar cu o sarcină extrauterină, am fost operată în anul 1994.
Desele răceli la ovare în copilărie la Casa de Copii au avut un efect nefavorabil , m-au împiedicat să fiu și eu mamă, dar mă simt într-un mod ciudat , inexplicabil , mama tuturor viețuitoarelor de pe planetă, și cred că toate rugăciunile mele s-au transformat în energii protectoare.
Pot spune că mă trezesc zilnic cu bucuria și iubirea lângă mine, pot spune că am reușit, că am învins năpasta , sunt împlinită și fericită cu destinul meu, sunt zilnic recunoscătoare Tatălui Ceresc pentru Viață, singura modalitate , singura șansă prin care un om poate ajunge pe cele mai înalte trepte de evoluție.

[Vasilisia Lazăr]

Impresionantă poveste de viață! Îmi pare rău pentru părinți, soț și pentru faptul că nu ai putut avea copii. Nici eu nu am, dar m-am împăcat cu ideea. Îi am pe cei de la școală, mult mai mulți decât aș fi putut eu face. Și am avut/și am suficiente satisfacții de la ei. Tu ai o cățelușă, eu am 7. :) Și 7 pisici. Aveam... De vreo săptămână, una n-a mai venit. :( Încă o aștept. Multă sănătate, Floare! Mulțumim că ai împărtășit cu noi povestea ta!

[Pop Dorina]

Un destin cu petale de iubire și credință. Mesaj pozitiv. Cuvinte frumoase.

Am citit cu drag. 

[Floare Arbore]

dragele mele, Vasilisia, și Dorina, mă bucură faptul că mărturisirile mele au ajuns la sufletele voastre frumoase și sensibile. vă mai aștept cu drag.