Cu distanță și deferență, un gând pios... din mulțime

[Gheorghe Pârlea]

Aveam 21 de ani când i-am devenit coleg de breaslă învațătoarei mele, o nativă dinspre părțile Bărăganului, convertită în moldoveancă prin căsătorie. Observându-mi preocupările legate de... zona proximă literaturii, fosta mea învățătoare mi-a făcut o mărturisire, ca pe o taină parcă anume păstrată pentru învățăcelul ei ajuns la vremea majoratului. Și timbrul vocii sale, cu tot cu frazele rostite atunci, mi s-a impregnat în memoria auditiva: "Gheorghe, tu ai auzit de Eugen Simion?"

În ignoranța mea de imberb, cele două vocabule ale numelui invocat se amestecau cu alte antroponime, greu de pus în relație precisă cu domeniile specifice din care proveneau.

Și vocea care vine acum din trecut continuă cu mândrie: "Eugen Simion e vărul meu drept, căci am avut aceeași pereche de bunici; el de pe tată, eu de pe mamă. A predat la Sorbona, în Franța, și ai noștri sunt tare mândri de el".

Din respect pentru cea care mă alfabetizase și curios să aflu cine era acest distins văr al dumneaei, am început a-l căuta pe criticul literar prin gazetele timpului și a-i citi exegezele, mai apoi urmărindu-i cu interes prestațiile audiovizuale. Așa am ajuns - păstrând distanța - să-l prețuiesc pe... vărul învățătoarei mele, descoperind în persoana academicianului (președinte al Academiei Române în două legislaturi) un caracter nobil, o prezență cu deosebită prestanță în branșa literaților, tărâm la marginea căruia, sfios, mă surprind uneori... pășind pe furiș.

Gheorghe Pârlea

[Ada Nemescu]

Vă face cinste această amintire. 

Aplaud intervenția dumneavoastră și completez cu o înregistrare memorabilă, a acestui patriot prin excelență.

Pioasă amintire și neuitare!

[Gheorghe Pârlea]

...Apreciez, Ada Nemescu, asociere dvs. comemorativă, consensul simpatiei noastre condescendente față de ilustrul om de cultură, personalitate diferită caracterial de ceilalți componenți ai elitei umaniste. Videoclipul adăugat îi prelungește... timpul prezent.