Crucea din sticlă X

[Emil Dumitru]

      Margaret apăsă pe o tastă a telecomenzii şi aparatul de proiecţie începu să zumzăie. Ca şi data trecută, mai întâi se auzi născându-se zgomotul valurilor, apoi imaginea prinse contur şi Tenny, de mână cu sora lui, tocmai ieşeau din mare şi ajungând lângă şezlongul lui Margaret, Fill o auzi pe Lenny că spune, în timp ce-şi ştergea părul cu un prosop:

 

      − Păcat că n-ai venit şi tu în apă, a fost aşa de minunată, caldă, parcă te mângâia. Tu… tu, nu iubeşti apa?

      − Ba da, chiar foarte mult, dar am fost mai devreme.

      − Eu merg să-mi cumpăr o îngheţată. Mai vrea cineva?

      − Te însoţesc! Vreau să beau şi ceva răcoritor, eventual o bere. Mergeţi şi dumneavoastră cu noi?

      − Nu, mulţumesc pentru invitaţie!

      − Atunci, sper să nu vă supăraţi că rămâneţi singură câteva momente! Vă aducem şi dumneavoastră o îngheţată?

      − Da, dacă deranjul nu este prea mare, vă mulţumesc!

 

      Cei doi dispărură din cadru şi doar freamătul valurilor, mai perturba monotonia. Margaret simţindu-se privită îşi schimbă poziţia, bând în acelaşi timp şi din paharul cu gin. Acum îşi aşezase foarte provocator, efectiv ambele picioare pe măsuţă, etalându-şi astfel rotunjimea excitantă şi plină de farmec a genunchilor, forma perfectă a pulpelor, terminate cu fineţea gleznelor de gazelă.

      − Mai vreau o ţigară, te rog! spuse ea, ridicându-şi braţul drept pe spătarul fotoliului, gest ce în prima fază îl sperie pe Fill crezând că vrea să-şi scoată şi maioul.

În momentul în care el îi aprindea ţigara, în imagine apăru Tenny cu o îngheţată în mână, pe care i-o oferi lui Margaret.

 

     − Mulţumesc! Eşti foarte amabil!

      − Cred… cum să nu!?

      − Impertinentule, nu vrei să termini cu mitocăniile, că-ţi dau cu îngheţata asta în cap, una, două!

      − Lasă, nu te mai deranja, c-am plătit-o cu banii mei…

      − Cât a costat?Vreau să ţi-o plătesc!

      − Ai bani? De unde, de la ,,tataie’’ ?

      − Taci că vine operatorul, vorbim după, măgarule!

 

      Se auziră nişte paşi pe nisip, apoi după câteva secunde imaginea se răsturnă brusc.

 

      − Domnule Tenny, scuzaţi-mă că vă întrerup, dar până vine domnul Elvis, eu merg să mai beau o bere. Căldura asta…

      − Ok., îţi mai aminteşti câte ai băut?

      − Câteva…

      − Du-te,  dar să fii cu ochii pe aparatură, noi poate mergem în apă.

      − Da, domnule. Am să aşez mai bine totul şi voi pune şi ceva pe aparat să nu-l mai bată soarele…

 

      Urmară câteva clipe în care imaginea tremură, se răsturnă iarăşi şi aşa cum îl anunţase Margaret, totul era cu sus-ul în jos şi se vedea mai puţin din ea − probabil că operatorul obturase jumătate din obiectiv −, apoi, pe fundal se auziră zgomot de paşi îndepărtându-se. 

 

      − Explică-te, ce dracu ai vrut să spui mai devreme, cu astea,  cu asigurările celor două soţii ale lui Elvis.

      − Tataia, nu  ţi-a vorbit niciodată despre asigurări?

      − Nu şi nici nu este cazul, eu sunt deja asigurată.

      − Ok! Doamne Dumnezeule mare, ce perfect ai aranjat Tu totul!  În favoarea lui mon papa, bineînţeles. Eu am înţeles deja… viitorul.  Dragă Margot mai mult ca sigur, aşa se va întâmpla…

      − Ce-ai înţeles mă, nebunule de legat, spune-mi şi mie, despre ce viitor vorbeşti tu? Nu mă mai fierbe atât…

      − Totul sau  nimic! spuse el sec.

      − Totul sau  nimic…  Să te ia un milion de draci…

      − Margot, tu, draga mea, nu eşti atentă?… Tu chiar nu înţelegi că el se căsătoreşte doar cu femeile care au asigurare de viaţă…

      − Da!? Şi care este problema?

      − Problema este că, mai devreme sau mai târziu, tu vei dispărea din viaţa lui, într-un banal accident, poate fi chiar un accident casnic, nu?

      − Nu te cred, tatăl tău mă iubeşte şi eu îl iubesc…

      − Pe dracu’! Voi doi şi iubirea!? Hai să fim serioşi!

      − Crede-mă că ţin la el şi simt că şi el ţine la mine.

      − Da, în cazul vostru, fără să greşesc, teoria lui ''reciproc'', se aplică fără teamă.

      − Poftim?

      − Tu ţii la el că mai are ceva bani, iar el ţine la tine că ai asigurare, asta este teoria lui, reciproc… dar bine, vom vedea… adică eu voi vedea că tu n-ai să mai fii în viaţă, dacă: unu, nu renunţi la mariaj şi doi, dacă totuşi te măriţi,  nu-ţi reziliezi asigurarea…

      − Ok, mă mai gândesc. Spune-mi Tenny…

      − Te mai gândeşti, pe dracu, deja ţi-ai făcut calculele…

      − De ce m-ai părăsit atunci?

      − La această întrebare nu pot să-ţi răspund  sau nu vreau să-ţi răspund…

      − Şi totuşi, noi doi ne-am iubit… chiar ca doi nebuni…

      − Poate, cine dracu mai ştie ce era în capul meu atunci sau în al tău.

 

      Tenny se ridică şi se întoarse spre mare.

      După câteva secunde, Fill o auzi pe Margaret că spune:

 

      − Atunci, am jurat că dacă te voi reîntâlni, am să mă răzbun rău de tot pe tine, acum realizez că nu mai pot… Simt că te-am iertat, aşa că stai liniştit din acest punct de vedere… 

- va urma -

[Sofia Sincă]

Un nou episod psihologic. Aflăm noutăţi din discuţia celor doi, dar cu linguriţa.

Am văzut că nu ai renunţat la acele ghilimele pe care eu le consider inutile. Şi apoi ai ghilimele între ghilimele, vezi ''reciproc'' Dar, hotărârea este a ta.

Şi ar mai fi, '' Vreau să şi-o plătesc'' - typo - ţi-o plătesc.

În rest aştept continuarea. Mi-ai cam răsturnat presupunerile: eu mă gândeam că ea urmăreşte banii lui, de fapt, situaţia stă cam invers.

Cu plăcerea textului, Sofy!

[Emil Dumitru]

Sofia, hai să lămurim treaba cu ghilimele. Fill urmăreşte nişte secvenţe, în 1992, holograme, realizate în 1990, da? El ascultă dialogul dintre Margaret şi celelalte personaje. Cum aş fi scos în evidenţă acest lucru, dacă: nu aş fi folosit ghilimelele sau scrisul ,,cursiv'' ? 
Aştept îndrumarea ta şi celor care vor să-mi lase un sfat!

Cu prietenie, 
Sofia Sincă a spus :

Un nou episod psihologic. Aflăm noutăţi din discuţia celor doi, dar cu linguriţa.

Am văzut că nu ai renunţat la acele ghilimele pe care eu le consider inutile. Şi apoi ai ghilimele între ghilimele, vezi ''reciproc'' Dar, hotărârea este a ta.

Şi ar mai fi, '' Vreau să şi-o plătesc'' - typo - ţi-o plătesc.

În rest aştept continuarea. Mi-ai cam răsturnat presupunerile: eu mă gândeam că ea urmăreşte banii lui, de fapt, situaţia stă cam invers.

Cu plăcerea textului, Sofy!

[Sofia Sincă]

Am înţeles Emil ce urmăreşte Fill, am înţeles că este convorbirea Margaretei cu fiului soţului ei. Şi se orbservă prin scrisul ''cursiv'', care este altfel decât cel pe care-l folosim noi în gerenal New Roman. Tocmai de aceea am zis că ghilimelele sunt de prisos. Uite să-l întrebăm pe Ion da Coza. El ştie, precis. Apoi tu faci cum crezi, asta este doar părerea mea. Însă, am mai zis: într-un text, fie el de poezie sau proză nu trebuie sa-i dai mură-n-gură cititorului. Trebuie să-l lăsam să mai gândească, chiar să se mai întoarcă pe pagină şi să-şi zică: ce-a vrut ăsta să spună aici?

Emil Dumitru a spus :

Sofia, hai să lămurim treaba cu ghilimele. Fill urmăreşte nişte secvenţe, în 1992, holograme, realizate în 1990, da? El ascultă dialogul dintre Margaret şi celelalte personaje. Cum aş fi scos în evidenţă acest lucru, dacă: nu aş fi folosit ghilimelele sau scrisul ,,cursiv'' ? 
Aştept îndrumarea ta şi celor care vor să-mi lase un sfat!

Cu prietenie, 
Sofia Sincă a spus :

Un nou episod psihologic. Aflăm noutăţi din discuţia celor doi, dar cu linguriţa.

Am văzut că nu ai renunţat la acele ghilimele pe care eu le consider inutile. Şi apoi ai ghilimele între ghilimele, vezi ''reciproc'' Dar, hotărârea este a ta.

Şi ar mai fi, '' Vreau să şi-o plătesc'' - typo - ţi-o plătesc.

În rest aştept continuarea. Mi-ai cam răsturnat presupunerile: eu mă gândeam că ea urmăreşte banii lui, de fapt, situaţia stă cam invers.

Cu plăcerea textului, Sofy!

[Emil Dumitru]

Ok., mai aştept şi alte păreri! În funcţie de împrejurări, voi acţiona ca atare.

Sofia Sincă a spus :

Am înţeles Emil ce urmăreşte Fill, am înţeles că este convorbirea Margaretei cu fiului soţului ei. Şi se orbservă prin scrisul ''cursiv'', care este altfel decât cel pe care-l folosim noi în gerenal New Roman. Tocmai de aceea am zis că ghilimelele sunt de prisos. Uite să-l întrebăm pe Ion da Coza. El ştie, precis. Apoi tu faci cum crezi, asta este doar părerea mea. Însă, am mai zis: într-un text, fie el de poezie sau proză nu trebuie sa-i dai mură-n-gură cititorului. Trebuie să-l lăsam să mai gândească, chiar să se mai întoarcă pe pagină şi să-şi zică: ce-a vrut ăsta să spună aici?

Emil Dumitru a spus :

Sofia, hai să lămurim treaba cu ghilimele. Fill urmăreşte nişte secvenţe, în 1992, holograme, realizate în 1990, da? El ascultă dialogul dintre Margaret şi celelalte personaje. Cum aş fi scos în evidenţă acest lucru, dacă: nu aş fi folosit ghilimelele sau scrisul ,,cursiv'' ? 
Aştept îndrumarea ta şi celor care vor să-mi lase un sfat!

Cu prietenie, 
Sofia Sincă a spus :

Un nou episod psihologic. Aflăm noutăţi din discuţia celor doi, dar cu linguriţa.

Am văzut că nu ai renunţat la acele ghilimele pe care eu le consider inutile. Şi apoi ai ghilimele între ghilimele, vezi ''reciproc'' Dar, hotărârea este a ta.

Şi ar mai fi, '' Vreau să şi-o plătesc'' - typo - ţi-o plătesc.

În rest aştept continuarea. Mi-ai cam răsturnat presupunerile: eu mă gândeam că ea urmăreşte banii lui, de fapt, situaţia stă cam invers.

Cu plăcerea textului, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Nu ştiu... Pe mine m-a captivat pur şi simplu textul şi l-am citit dintr-o răsuflare. Ghilimelele? Naiba să le ia... Nu mai contează... :)