Plecarea mea din țară, e așa, ca o boală din care am rămas cu sechele. Adică dacă auzi pe cineva că parcă ar mânca o prăjitură sau o ciocolată pe mine o să mă auzi că “Doamne ce aș mânca o ciorbă de fasole cu carne afumată lângă care să mai sparg și o ceapă…”

Sâmbăta trecută am avut timp să dezgheț o comoară, adusă de o nepoată acum vreo două luni; o bucată generoasă de coastă afumată și mușchiuleț afumat (și nu a adus doar pentru mine, a adus și pentru fiica mea, nu știu cum a trecut la graniță cu toate astea plus cârnați și lobodă în bagajul ei de mână printre farduri, rochiție și lenjerii de corp).

Cum spuneam, sâmbătă m-am apucat de gătit fasolea, țopăiam amandoi nerăbdători, eu și Robert, pe lângă oală până să fie gata, am gătit-o cam în 3 ore, adică na, amândoi i-am acordat atenția necesară. Robert a onorat-o cu muzică rock, Beatles “Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band” răsuna din living până hăt, departe, pe stradă, eu i-am schimbat apa de trei ori, că nu-mi plac aerele necontrolate, am opărit afumătura, am spălat-o ca să dea bine într-o farfurie englezească, am tocat toate legumele la mână, nu cu robotul, am avut noroc și de o legătură trufaș de proaspătă de mărar, ce mai, o încântare!

Dar weekend-ul care începe bine se poate sfârși prost. Unde atâta bucurie muzicală și satisfacție culinară sâmbătă, duminică în timpul unei plimbări de relaxare m-a pocnit o surpriză, piciorul meu stâng nu mai voia să meargă fără să îmi dea niște ghionturi neplăcute care deveneau al naibii de insuportabile. Situație la care Robert zice, fac o traducere aproximativă : “poate că de la pantofii verzi ți se trage!” (nu-i plac pantofii mei verzi) eu: “I-am purtat 10 minute sau chiar mai puțin” (cât am mers de la mașină la restaurant, acolo am stat jos, ne-am întors la mașină, mi-am pus adidașii apoi am plecat la plimbare, eram întreagă atunci și încă vreo oră și jumătate după; de mers, am mers la pas, nu am făcut maraton). Ajunși acasă, sar, vorba vine, în cada cu apă caldă și sare, stau la murat vreo jumătate de oră, și drăcia dracului, nu puteam să ies din cadă, ușa la baie închisă pe dinăuntru… n-avea rost să strig, Robert uda grădina. Cu chiu cu vai am ieșit. Luni ajung la urgență, că nu mă descurcam bine mișcându-mă într-un picior, primesc atenția necesară, planul pe termen scurt: ceva care ameliorează durerea, respectiv codeină, recomandarea de voltaren și repaus până când piciorul meu e în stare să mă susțină și planul pe termen lung: să contactez GP-ul (medicul de familie, mereu altul, aceeași clinică) pentru programarea la fizioterapeut; asta e cam așa: atunci când va fi posibil să mă vadă fizioterapeutul poate fi într-o lună, două sau într-un an, doi, când deja m-am făcut bine de am și uitat ce, cum și unde m-a durut, ori ajung cu piciorul în mână și-i cer să mi-l pună la loc… :) Robert are deja ideea să-l lipim cu scotch tape. Bine, el are multe idei, chiar să ne iubim sălbatic atunci când eu nu pot să-mi mișc nici ochii de durere, îl refuz politicos pe motiv că nu aș putea să îi explic medicului de la ambulață ce s-a întâmplat și nu din cauza barierei de limbaj cât din pudoare. Se resemnează și mă întreabă zâmbind ștrengărește : “Would you like a cup of tea?” Îi răspund cu aceeași monedă, zic eu: “Yes, please, but not too strong...”

Urăsc codeina, mă simt bine câteva ore și după aceea mă ia o durere de cap de nu știu ce ar fi fost mai bine, să suport durerea piciorului și să n-am dureri de cap, sau invers?!

Nu-mi place să fiu inactivă așa că-mi mobilizez gândurile aburite de codeină și prima întrebare care-mi gâdilă mintea e “ce aș mânca eu acum?” și numai ce-mi amintesc că a mai rămas o porție de fasole, într-o caserolă de sticlă pusă pe ultimul raft al frigiderului, nemeritată decădere din rang. Ieri, ne tot invitam unul pe altul care cum să o servească, de la “hai să o împărțim” ca aperitiv la “mânânc-o tu” după ce am uitat de ea și eram sătui de alte feluri de mâncare, finețuri d-astea… Azi, mi-am tratat fasolea ca pe o regină, am încoronat-o cu o ceapă roșie, Robert e la serviciu așa că m-am bucurat singură de ea, am fost egoistă. Țopăind într-un picior, îmi pregătesc o limonadă și rod la coaja de lămâie cât să-mi dispară mirosul de ceapă...

Vizualizări: 37

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Într-o discuție cu amicul meu, poetul Ion Lazu, aveam să aflu că dintr-o „abureală” romantică avea să se trezească pe la 26 de ani, când, la spectacolul vieţii, îi pusese Dumnezeu în mână un aparat „Smena”, ce însemna „schimbare în viața lui” şi, în paralel, i-a venit ideea să ţină un jurnal. Asta da inspiraţie, i-am spus eu (gândindu-mă la rucsacul în care Napoleon ținuse un baston de mareșal). Jurnalele sale, o da!, au fost comori adevărate. Fiindcă, jurnalele au lăsat, mereu, în ele, formulări sibilinice: „acea urmă de cenuşă”, de la care pornind, a și reuşit să dezvolte unele teme, unele situaţii explozive în romanele de mai târziu. Așa că... scrie! Fiindcă și într-un picior se poate scrie în jurnal.

Onorată de prezența dumneavoastră, de timpul acordat textului meu și încurajatorul comentaiu, domnule Tudor Cicu, vă mulțumesc din suflet! Vă voi urma sfatul.

Tudor Cicu a spus :

Într-o discuție cu amicul meu, poetul Ion Lazu, aveam să aflu că dintr-o „abureală” romantică avea să se trezească pe la 26 de ani, când, la spectacolul vieţii, îi pusese Dumnezeu în mână un aparat „Smena”, ce însemna „schimbare în viața lui” şi, în paralel, i-a venit ideea să ţină un jurnal. Asta da inspiraţie, i-am spus eu (gândindu-mă la rucsacul în care Napoleon ținuse un baston de mareșal). Jurnalele sale, o da!, au fost comori adevărate. Fiindcă, jurnalele au lăsat, mereu, în ele, formulări sibilinice: „acea urmă de cenuşă”, de la care pornind, a și reuşit să dezvolte unele teme, unele situaţii explozive în romanele de mai târziu. Așa că... scrie! Fiindcă și într-un picior se poate scrie în jurnal.

Această filă de jurnal este o relatare sinceră și plină de umor despre momentele de convalescență și micile provocări ale vieții cotidiene. Autoarea își exprimă cu sinceritate dorința pentru mâncărurile preferate și frustrările legate de accidentarea accidentală, dar păstrează un ton optimist și umoristic chiar și în fața neplăcerilor. Detaliile despre prepararea fasolei, muzica ascultată și conversațiile imaginare cu partenerul adaugă farmec și intimitate relatării. În ansamblu, textul reflectă o atitudine de reziliență și bucurie în simplitate, chiar și în momentele de durere sau disconfort. M-a relaxat. :)

typo: mănca, comoră, marton, cănd

Ghilimelele românești sunt acestea: „...”. Aaaa, dar tu locuiești în Anglia, uitasem. :)))

Mulțumesc, Lisia pentru răbdarea de a citi și amploarea comentariului.

Am corectat greșelile de tipar :) încep să mă suspectez de dislexie.

Vasilisia Lazăr a spus :

Această filă de jurnal este o relatare sinceră și plină de umor despre momentele de convalescență și micile provocări ale vieții cotidiene. Autoarea își exprimă cu sinceritate dorința pentru mâncărurile preferate și frustrările legate de accidentarea accidentală, dar păstrează un ton optimist și umoristic chiar și în fața neplăcerilor. Detaliile despre prepararea fasolei, muzica ascultată și conversațiile imaginare cu partenerul adaugă farmec și intimitate relatării. În ansamblu, textul reflectă o atitudine de reziliență și bucurie în simplitate, chiar și în momentele de durere sau disconfort. M-a relaxat. :)

typo: mănca, comoră, marton, cănd

Ghilimelele românești sunt acestea: „...”. Aaaa, dar tu locuiești în Anglia, uitasem. :)))

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media) 

CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media) 

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

***

Pentru acest an, au donat:

Gabriela Raucă - 1000 lei

Burtea Corina-Elena - 200 lei

important!

Activitatea Recentă

bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog fulgui(e)ri a utilizatorului bolache alexandru
"Cu siguranță ai dreptate: gheață... Deși provine din slavonul ghiață. Ca regional sau arhaic este…"
cu 57 minute în urmă
Postare de log efectuată de gabriel cristea

Cioraniană

Miroase-a fum colonial,și-un spulber de cenușă tot molfăie petale dezghiocatedin mugurii pădurilor…Vezi mai mult
cu 11 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog fulgui(e)ri a utilizatorului bolache alexandru
"Foarte frumos, am intalnit imagini deosebite!"
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog fulgui(e)ri a lui bolache alexandru
cu 17 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Galopând spre zări salmastre a utilizatorului gabriel cristea
"Foarte frumos! "
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Galopând spre zări salmastre a lui gabriel cristea
cu 17 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Crăciun digital a utilizatorului Costel Zăgan
"ce m-a distrat! :))) "
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Crăciun digital a lui Costel Zăgan
cu 17 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Păcatul mâniei a utilizatorului Ghiţă
"un text cifrat, un tablou violent, pe alocuri mi se pare ca se vorbeste cu voce tare, metafore…"
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Păcatul mâniei a lui Ghiţă
cu 17 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog ninge... a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"Domnule Blăjan, sper că e de bine (comentariul). "
ieri
Blăjan Ovidiu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog ninge... a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"De-atâta alb... şi ceru-i o ruină!"
ieri
Utilizatorului Blăjan Ovidiu îi place postarea pe blog ninge... a lui Vasilisia Lazăr
ieri
Utilizatorului Dumitru Mocanu îi place postarea pe blog ninge... a lui Vasilisia Lazăr
ieri
Postare de log efectuată de Gavrilă(David) Giorgiana Teodora

În jurul meu

Afară-i iarnă și ramul e înghețat, Iar viforul se zvârle-n crengi neîmpăcatCa un veșnic judecat,…Vezi mai mult
Duminică
Postare de log efectuată de Vasilisia Lazăr

ninge...

ninge...ninge albpeste case și oamenimiracol glisat în cristaleapăpeste tot apă și-atâta…Vezi mai mult
Sâmbătă
IOAN LESENCIUC a lăsat un comentariu pentru IOAN LESENCIUC
"Mulțumesc!"
Sâmbătă
Lui IOAN LESENCIUC i-a plăcut profilul lui IOAN LESENCIUC
Sâmbătă
Postare de log efectuată de Monica Pester

Vindecare în cer

Pe-o străduță-ngustă, cu valuri de nori,Își plimbă harpele din cozi, fazanii,Și între stele mici…Vezi mai mult
Sâmbătă
IOAN LESENCIUC şi Vasilisia Lazăr sunt acum prieteni
Sâmbătă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2026   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor