"Dumnezeule, s-a terminat!... Nu sunt nici vie, nici moartă. Am rămas suspendată între două dimensiuni! Sunt un mecanism complet stricat, însă cu conştiinţa încă vie, îngrozitor de vie!...Ce mi-ai făcut? M-ai jefuit chiar şi de dreptul de a muri? Cât să îţi mai plătesc? Ce vrei de la mine?" Dacă mintea ar avea voce, urletele ei ar fi năruit cetatea de dincolo de ceruri, unde Amneris nu era primită. Nici în cea din fundul pământului nu era mai binevenită. Ar fi preferat pe oricare dintre ele, numai să nu rămână în corpul acela odios, pe care îl ura cu disperare. Frică, dezgust și neputință, era tot ce mai putea simţi. "Am intrat în catatonie, de acum!" raţionă ea ca un medic ce încă, rămăsese. "Cum să îndur aşa ceva? Cât... mai ales?"
   Încercă să-şi adoarmă spiritul, căutând resemnarea, acceptarea şi tot ce mai exista prin hăul minţii sale, care să-i sedeze puţin deznădejdea. Trebuia să mai găsească resurse acolo! Durere fizică nu mai simţea, dar nu se consideră deloc norocoasă. Prefera să se întoarcă din nou la suferinţa atroce din noaptea precedentă, numai să se simtă vie. Acum era doar un spirit nefericit, ţinut prizonier într-un cadavru. Ştia, din studiile sale, dar mai ales din experienţa proprie, că fiinţa umană asimilează până la urmă orice situaţie, dar pentru asta, fiecare are nevoie de un timp anume. Ar fi dat oricât, să poată afla cât de lungă va fi şi condamnarea aceasta?
   Geana zorilor se deschidea somnoroasă peste lume, alungând hotărâtă umbrele nopţii. Controversa lor eternă, anima dimineţile cu dansul fantastic al luminii, ce îmbrăţişa pătimaş tainicele forme născute din vise. Ziua renăştea, pulsând delicat, gradual, ca zborul unei păsări uriaşe. Oraşul începu să geamă cu glasul sirenelor îndepărtate, ce îşi chemau pretendenţii la o nouă rundă de activitate. Aproape, vaietul unei ambulanţe risipi somnul chinuit al spitalului, trezind agresiv spiritele amăgite de acalmia nopţii. Ici- colo, câte un suspin se auzi timid. Efectul calmantelor începea să se piardă, eliberând durerea ce îşi lua în primire clienţii.
   În salonul în care Amneris îşi gusta drama, intrară persoane diverse, străine, indiferente. La "bună dimineaţa!" pe care una din ele găsi de cuviinţă să o spună, nu primi nici un răspuns. Cine ar fi putut să răspundă? Colega ei îi dădu un cot, ascunzându-şi un zâmbet amuzat:
 -Ţi-ai răcit gura degeaba, colega!
 -Chiar dacă nu îmi poate răspunde nimeni, ştiu că de auzit, mai pot auzi unii dintre ei! Nu cred că li se poate nega un salut!
 -Nu ştiu ce se întâmplă cu doctoriţa! remarcă nedumerită una din infirmierele ce se ocupa cu igiena bolnavilor.
 -Ce vrei să spui? interveni asistenta, apropiindu-se intrigată de patul lui Amneris.
 -Nu vedeţi că nu are nici o reacţie, şefa?
 -Doamna doctor, mă auziţi? o chemă ea. Cum nu primi nici un semn, asistenta controlă îngrijorată aparatele, dar respiraţia şi pulsul semnalau valori normale. O privi cu atenţie, îi trecu mâna prin faţa ochilor imobili, ce fixau peretele într-un mod straniu şi cum nu obţinu nici o reacţie, femeia se îndreptă grăbită către camera de gardă a doctorului. Acesta era aproape gata de acţiune, când auzi ciocănitul insistent la uşă.
 -Doar un minut, Sonia! Sosesc imediat! Se ţinu de cuvânt, căci după exact un minut, ieşi din cameră.
 -Îmi cer scuze, domnul doctor, dar trebuie să veniţi să vedeţi ceva! Tăcut şi încă buimăcit de somn, acesta o urmă, fără prea mult entuziasm.
 -Doamna doctor e într-o stare foarte neobişnuită! Sper să nu fie ceea ce cred eu! D-voastră ce părere aveţi?
   După un control amănunţit, doctorul o privi consternat, clătinând din cap.
 -Draga mea, îmi pare foarte rău! Ştiu că mă auzi şi mă înţelegi şi ştiu că eşti conştientă de ce ţi se întâmplă. Îi lua mâna inertă şi i-o strânse, profund mişcat. A căzut în catatonie! anunţă el, încercând să pară cât mai profesional. Trebuie să facem un raport amănunţit, imediat. Se îndepărtă foarte afectat, stăpânindu-şi cu greu lacrimile de sinceră şi profundă compasiune. Fuseseră o echipă grozavă în anii de lungă carieră petrecuţi în acel spital. Când Amneris primise oficial diagnosticul teribilei maladii, vestea căzuse ca un trăsnet peste toţi. O susţinuseră fiecare cum putuse şi îşi puseseră la dispoziţia ei, toată ştiinţa medicală şi toată omenia şi spiritul de colegialitate, dar erau conştienţi de ce avea să urmeze, iar ea, mai mult decât toţi. După o oră, circa, adună în jurul ei toţi specialiştii disponibili şi dezbătură îndelung situaţia. În urma acelei întruniri extraordinare, Amneris fu instalată singură într-o rezervă specială, unde primi toate îngrijirile şi atenţiile necesare, dar care puţin îi mai foloseau, de acum.
   Nimeni nu avea cum să intuiască măcar, tumultul de trăiri şi sentimente ce clocoteau sub învelişul uman, lipsit de mobilitate şi viaţă.
După o eternitate în percepţia ei alterată, sosiră la căpătâiul său cele două nefericite, strivite sub greutatea noii lovituri primite, chiar când se crezuseră eliberate. O priveau mute, fără nici o expresie, paralizate ca şi ea. Amneris asculta tăcerea grea, ce o apăsa mai tare decât neputinţa în care se zvârcolea sufletul său. Aşteptă în van o mângâiere, o manifestare afectuoasă... Nici o vibraţie nu penetra inima lor împietrită. Se priviră una pe cealaltă, apoi ochii li se adânciră într-ai ei şi rămaseră astfel, până când timpul îşi pierdu definiţia. Doar destinul îşi zăngănea lacătele ce ferecaseră trei inimi, în caverna disperării.

Vizualizări: 83

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Foarte bine surprinzi trăirile personajului tău. Impresionată! :)

bucuroasă de revenirea la romanul tău, las semn de admirație

Citesc cu mult interes și plăcere povestea ta  Silvia! Scrisă cu talent și multă sensibilitate. Admirație draga mea!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 2 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 10 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 15 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor