COMOARA BLESTEMATĂ - X. Frate cu dracul
A doua zi dis de dimineaţă Pătru Valdescu alergă la serviciu.
- Meştere, am o rugăminte la dumneata. Învoieşte-mă astăzi!
- Nu-i obligatoriu să lucrezi sâmbăta, dar aşa am stabilit împreună. Dacă n-ai vreo treabă serioasă este păcat să pierzi nişte bani.
- S-a ivit o problemă familială… La noapte sunt nevoit să plec undeva şi nu ştiu cum să-mi pregătesc soţia să rămână singură…
- Nu te-aş sfătui să laşi asemenea făptură singurică, râse maistrul, un om cărunt şi cu obrazul ridat de anii petrecuţi pe şantier şi de vicisitudinile pe care le înfruntase indiferent de anotimp. Îmi amintesc cu nostalgie de anii tinereţii, când mă întorceam acasă la săptămână sau chiar la lună, iar prietenii făceau glume pe seama mea. Sunt obişnuit ca la rândul meu să procedez la fel cu tinerele familii. Gelozia neîntemeiată e o slăbiciune, o prostie.
- Şi mata n-ai fost gelos niciodată?
- Cum dracu’ să nu fi gelos când ai muiere tânără şi frumoasă ca un înger şi soseşti acasă o dată la lună? Ne-am luat din dragoste, dar iubirea noastră a fost aşa de puternică încât şi acum ne comportăm de parcă ieri ne-am cunoscut. Ia aminte la un om bătrân care se apropie de patruzeci de ani de căsnicie!
- Oho! Mulţi ani înainte!
- Mulţumesc la fel! Să nu pui la suflet nevinovatele glume făcute de colegi. Amicii şi acum mai fac şotii cu mine: „Meştere, când ajungi în capul satului să dai telefon acasă ca să aibă vecinul timp să sară gardul! Sau vrei să-l găseşti spânzurat într-un par?” Iar eu le dau imediat replica: „Nici o problemă, am un consemn cu nevastă-mea care-mi zice: Nu te grăbi, dragul meu, c-ai fi obosit de muncă!” Şi atunci mă opresc vreo două ore pe la birt ca să nu lase treburile neterminate! Dar şi femeile au glumele lor despre noi. A mea le zice la vecine: „Fă, vezi că-mi vine bărbatul deseară acasă, poate ai mâine ceva de reparat prin curte, că eu plec până la mama vreo trei-patru ore!” Dar să lăsăm pălăvrăgeala. Uite ce-ţi propun: rămâi până la douăsprezece. Astfel nu pierzi ziua de muncă, iar după masă îţi rezolvi treburile de familie. Întâi o iei cu binişorul, o alinţi, o săruţi… Ce rămăseşi cu gura căscată? Doar eşti tânăr şi ştii mai bine ca mine procedura! - zise maistrul şi se porni pe un hohot de râs că abia după câteva minute se opri. Gata cu taifasul! La treabă că la sfârşitul lunii vă uitaţi lung în pungă!
Când ajunse acasă, la pauza de masă, soţia îl întâmpină în prag.
- M-am învoit la şef. Hai să mâncăm şi îţi voi povesti despre ce-i vorba.
Se aşezară la masă. Pătru scoase o ţuiculiţă.
După prima ceşcuţă bărbatul îi mai turnă una.
- Ce faci? Vrei să mă îmbeţi? Sau vrei ca micuţul să se facă cârciumar?
- Am să-ţi spun un secret.
- Ai aşa ceva faţă de mine!? - zâmbi tânăra viitoare mămică puţin ameţită de aroma de prună. Deja ai intrat în rândul bărbaţilor maturi cu probleme care se discută doar între voi cei cu „pălărie”!?
- Este o situaţie delicată… În noaptea asta lipsesc de acasă…
- Lucrezi în schimbul de noapte?
- Nu. Este legat de întâmplarea de aseară…Nu a fost un beţiv… De fapt, tu nu eşti slabă de înger. Adesea ne-am confruntat cu forţele răului...
- Poftim?... Astă noapte ai stat la poartă de taclale cu diavolul? - se sperie fata, dar se şi înfurie în acelaşi timp. Sper că n-ai de gând să coalizezi cu el şi s-o iei pe urma Buhei! Copilul nostru n-are nevoie de părinţi care pactizează cu necuratul!
- Ascultă-mă cu atenţie şi nu mai turui ca o moară! - se răsti pentru prima dată Pătru la Elena. Nu facem nici un pact. La noapte voi pleca cu diavolul…
- Ceee?... Pleci aşa telea-lelea cu el de cot?
- Nu am altă soluţie. Mi-a explicat destul de clar. Dacă-l refuz va fi vai şi amar de familia noastră. Şi apoi mi-a promis solemn că mă aduce teafăr înapoi.
- Şi cine ţi-o confirmă?
- Dracul!
Femeia se ridică stupefiată de pe scaun exclamând:
- Eşti nebun de legat! E pentru prima oară când aud că un diavol promite unui muritor că-l protejează necondiţionat!
- Iar tu vei rămâne până mă întorc sub protecţia unui frăţior de-al dumnealui!
- Ceee? Să nu îndrăznească să-mi calce gospodăria că toaca-l mănâncă! - zise femeia disperată.
- M-a asigurat sub jurământ…
- Ce jurământ poate face necuratul în faţa omului?
- Atunci vorbesc cu vecina să dormi la ea.
- Nu-mi părăsesc casa! Dacă este să se întâmple ceva rău, atunci mai bine acum! Nu vreau să-şi bată joc de noi toată viaţa şi să ne urgisească şi copilaşii!
Mai urmară câteva replici, iar când deja primul conflict din viaţa lor era pe cale să izbucnească, deodată bărbatul o cuprinse gingaş cu braţele de mijlocel, o lipi de trupul său şi fără nici un cuvânt o sărută apăsat şi lung. Fata abia reuşi să răsufle câteva secunde că un alt sărut îi asaltă buzele. Cuprinsă de vraja plăcerii îşi înmuie nervii şi zâmbind şăgalnic, îi zise:
- M-a cuprins furia la gândul că vei rătăci prin pădure alături de piază rea, iar eu voi avea dădacă pe frate-său.
- Întotdeauna ai fost tare de înger, aşa că nici de data asta nu vei dispera!
- Dacă drăcuşorul paznic îndrăzneşte să pătrundă în ogradă îl voi arde pe jar cu tămâie! Să stea la poartă, iar dacă-i e somn, pune-i o glugă de coceni, să nu răcească! - se amuză Elena prinzând curaj. Îţi voi coase la cămaşă tămâie să te apere de vicleşugurile sale.
Între timp cerul se înnoură. Erau semne de schimbare a vremii.
După cină, Pătru şi Elena, aşteptară cu înfrigurare să apară ciudaţii musafiri. Femeia regreta în sinea sa că nu acceptase propunerea să doarmă la vecină. În cele din urmă îi cuprinse o toropeală şi aţipiră.
Către miezul nopţii cineva bătu uşor în uşă. Pătru tresări şi-i şopti Elenei:
- Au sosit împieliţaţii. Stai liniştită în pat! - şi ieşi în pragul uşii.
- Credeam că deja eşti gata sau vrei să mergi în chiloţi?
- Imediat mă echipez! - şi-i trânti uşa în nas.
Însă necuratul nu avea nevoie de deschizătură şi trecu ca un duh prin ea.
- Ce faci bre? Intri neinvitat în casa omului?
- Scuze, dar sunt nevoit să-i predau consemnul semenului meu să-ţi păzească muierea!
- Cu cine vorbeşti dragule? - strigă Elena din camera cealaltă.
- Cu domnul dracu!
Pătru Valdescu se îmbrăcă. Elena îl sfătui să-şi ia şi pelerina în caz că plouă. La insistenţele demonului, femeia ieşi în prag şi în faţa sa apăru un bărbat înalt cu o pelerină neagră şi o glugă pe cap cu care îşi ascunse faţa.
- Partenerul meu te va distra. Să nu te temi de el. Este un drăcuşor tânăr şi pus pe ghiduşii. Cere-i orice!
- Dacă am încredere într-un demon, înseamnă că mă îndoiesc de dreapta mea credinţă!
- Avem şi noi legile noastre şi o anumită ierarhie în iad. Într-adevăr, porţile noastre sunt larg deschise pentru omenire. La noi nu este ca la Poarta Raiului unde sunt oamenii triaţi. Noi îi aşteptăm cu trâmbiţe şi lăutari. De fiecare dată încercăm să înclinăm balanţa în favoarea noastră, dar îngerii sunt greu de păcălit la vamă… Dar să lăsăm taclalele! Iată-l pe protectorul tău până ne întoarcem din misiune!
Din negură apare un maimuţoi sfrijit şi rânjit.
- Vezi ce drăguţ este? Nu te teme de el! E foarte jucăuş şi glumeţ. Nici nu realizezi când vor trece orele nopţii în prezenţa sa!
Pe femeie pe de o parte o trec fiorii, la gândul că rămâne sub protecţia unui demon, iar pe de alta îi vine să râdă de înfăţişarea lui.
- Ăsta să mă păzească? Poate invers, să am eu grijă de el să nu-l sfâşie vreun dulău sau să-l scarmene vreo mâţă! - chicoti Elena.
- Dacă aveţi nevoie de ceva, daţi un chiot şi sunt lângă domnia voastră cu ce vă doreşte inimioara, piţigăie drăcuşorul.
- Uite la el ce manierat este! - se minună Pătru râzând.
- Să nu zici că dracii nu-s distractivi! - râse cel în vârstă. Dar gata cu sporovăiala că se face ziuă şi mă prinde pe coclauri „cucurigu” blestematului de cocoş!
Bărbatul îşi sărută soţia pe frunte şi strângând-o cu putere în braţe o încurajează:
- Să fii tare de înger că sfrijitul ăsta nu-ţi face nici un rău!
- Să ai grijă de tine, dragule!
Pătru încălecă armăsarul şi ieşi pe poartă cu acel bărbat exagerat de înalt ale cărui picioroange parcă se lungesc cu cât se grăbeşte mai mult. Femeia îi urmăreşte din pragul uşii, apoi făcându-şi semnul sfintei cruci şopteşte:
- Doamne, apără-l cu puterea ta împotriva necuratului!
Deodată aghiuţă, care rânjea la ea din pridvor, se izbi de stâlpul casei de se cutremurară pereţii şi se zgudui acoperişul.
- Ce faci femeie? Îmi dăduşi o palmă aşa de tare că era să mă trezesc drept în fundul iadului!
- Ce ai, ucigă-te toaca! Eu nici nu te-am atins!
În acel moment un suflu îl trânteşte cu cracii în sus în mijlocul curţii.
- Femeie, dacă mai continui loviturile cu palmele şi pumnii, plec acasă şi trimit unul furios, care nu se lasă biciuit de cuvintele tale, cu Nuiaua Cerească!
- Poftim? - tresării femeia. Acum pricep! - zâmbi destinsă. Cuvântul Domnului pentru tine este un supliciu! Bagă de seamă că dacă mă superi te voi biciui până va cânta cocoşul!
Atunci aghiuţă se aruncă la picioarele femeii implorând-o:
- Te rog şi îţi jur pe întunecimea mea că nu te mai deranjez. Îţi promit să te distrez de minune şi să-ţi îndeplinesc orice dorinţă.
- Atunci scapi ieftin! Eu merg la culcare, iar tu stai liniştit la poartă să nu vină lupii la animale!
- Şi dacă visezi urât şi avortezi din pricina neglijenţei mele? Stăpânul meu mă va pedepsi aspru pentru neglijenţa mea şi mai primesc avansare în grad la dracul aşteaptă!
- Hai, spală putina şi lasă-mă să mă odihnesc!
- Precum ţi-i voia, domniţă! Dar la care dintre putini te referi, la cea cu varză sau la cea cu prune pentru ţuică?
- Mai bine te-ai spăla pe tine că miroşi a hoit…
- Nici o problemă, gârla-i aproape!
Şi drăcuşorul ţâşni peste gard cu direcţia gârlă unde se bălăci în voie.
Elena, uşurată că a scăpat de el, închise uşa şi se strecură sub aşternut. Dar abia aţipise că la fereastră auzi o voce care fredona, fals, o melodie. Deschise instinctiv ochii şi mare-i fu mirarea când văzu prin geam un chip frumos care se bâţâia într-un dans obscen, iar în loc de ochi parcă avbea doi tăciuni aprinşi. Se ridică în picioare, deschise fereastra şi-l admonesă:
- Nu mă laşi în pace să mă odihnesc?
- Nu pot! Am poruncă de la întunecimea sa, să te ţin trează până dimineaţă.
Demonul se schimonosi în toate felurile şi-şi schimbă înfăţişarea în lup, în urs care ameninţa să smulgă fereastra din toc, apoi în capră ce-şi chema iezişorii, dar în locul lor apăru un ţap fioros.
- Termină cu prostiile! - ţipă Elena. Mă îngrozeşti! Mă voi plânge stăpânului tău că m-ai supărat şi va fi vai de pielicica ta!
Arătarea se opri pe moment consternată că nu reuşise s-o amuze şi începu să se jelească:
- Vai de mine, ce mă fac? Îmi pierd avansarea în grad, pentru că nu sunt în stare de nimic! Ăsta-i examenul meu de licenţă… Dacă nu-l trec mai am dreptul la o încercare peste şaptezeci de ani şi dacă nu reuşesc nici atunci rămân prost la talpa iadului…
- Ha, ha, ha! - se amuză Elena de jalea care se abătu asupra străjerului său.
- Vezi? Jalea noastră o luaţi ca distracţie, iar amuzamentul nostru la voi înseamnă spaimă… Ajută-mă să nu-mi pierd diploma de împieliţat şi-ţi fac un număr faimos de circ!
- Daaa!?... Să văd ce poţi! - se învoi femeia fără să cugete la ce-i mai trece prin gând dracului.
Fiul lui satan sări voiniceşte în cameră şi se transformă într-un tânăr chipeş dar cu gheare şi copite.
- Oricum nu mă cucereşti că tot alură de drac ai…
Atunci se răsuci ca un titirez, se formă un vârtej şi într-o muzică orientală se transformă în cobră. Reptila îşi ridică semeaţă capul scoţând adesea limba şi ameninţând pieptul femeii care se retrase înspăimântată. Cobra dansa în coadă şi o ameninţă periculos că o muşcă de piept. Elena sări disperată în vârful patului şi se retrase până ajunse cu spatele lipit de perete. Şarpele se afla la o palmă de ea şi-şi continuă ritualul cu limba jucăuşă să-i atingă sânii. Se prefăcue că o atacă îngrozind-o cu exhibiţiile sale. Femeia îşi adună forţele şi ţipă disperată:
- Ajunge!...
Cobra îşi retrase limba şi o privi fix ca şi cum ar dori s-o hipnotizeze.
- Nu-mi place jocul ăsta! Altceva mai frumos, demn de un cavaler al nopţii, nu ştii?
Ca la o poruncă împieliţatul se transformă într-un armăsar negru, pana corbului, care se ridică în două picioare, necheză şi scoase flăcări pe nări.
- Nici asta nu-mi place! A fost înţelegerea că faci ce-mi place mie şi nu ce vrei tu!
Consternat că numerele sale de circ drăcesc nu avură succes asupra acestei muritoare, se posomorî şi se transformă din nou în acel tânăr sfrijit.
- Cucoană, nu ştiu cine să te mai înţeleagă, dar dracul în nici un caz! Eşti un chin pe capul meu!
- Dacă vrei să fi un adevărat cavaler, mergi de sparge buturuga din fundul curţii şi aprinde-mi focul.
Demonul dispăru din casă. Elena răsuflă uşurată că în sfârşit scăpă de el. Avusese o inspiraţie de moment că-şi adusese aminte de acea buturugă ce zăcea de vreo doi ani în fundul curţii şi pe care nimeni nu reuşise măcar o aşchie să desprindă din ea. Aşa era de câlţoasă. Dar spre stupefacţia sa, peste câteva minute, se pomeni cu musafirul, cu braţul plin de lemne.
- Ai spart-o?
- A fost floare la ureche! - se lăudă împieliţatul şi pe dată aprinse focul.
Elena se învârti pe lângă drăcuşor ţinându-l de vorbă şi pregătind ceva.
- Ce tot învârţi pe acolo? - întreabă aghiuţă, simţind că muierea pune la cale vreo surpriză.
- Mă gândesc să-ţi pregătesc o friptură!
- Nu-i rău! Când mă transform în om, am poftele voastre!
- Te servesc şi cu o ţuiculiţă…
- Adu-mi sticla întreagă! Sunt rezistent! Noi ne simţim foarte bine când ne îmbătăm! După un chef pe cinste ieşim în lumea voastră cu poftă de distracţie!
- Îmi dau seama ce fel de distracţie poate fi pe seama muritorilor! Dar s-a făcut jar suficient în sobă…
- Să-ţi arăt o scamatorie! - şi drăcuşorul se aruncă cu fundul pe plită şi începe să strige: Mi-e frig! Îngheţ de frig! Aduceţi-mi o plapumă!
Pe plita încinsă se formă un strat de gheaţă.
- Hei! Nu-mi stinge jarul că am nevoie de el!
Demonul coborî de pe plită, suflă în gura sobei şi metalul se înroşi gata să se topească.
- Nici chiar aşa că-mi ia foc casa! Scoate un făraş plin de jar şi ţine-l în gheare.
Dracul luat prin surprindere de asemenea dorinţă se supune. În acel moment femeia aruncă peste tăciunii aprinşi un pumn de tămâie. Deodată părul se zbârli pe împeliţat, scapă făraşul cu jăratec pe podea, urlă disperat că se îneacă cu fumul şi mirosul de tămâie. În cealaltă mână Elena ţine o sticlă cu apă sfinţită pe care o toarnă pe el.
- Văleuuu! Mă arde! De unde-i apa asta clocotită pe care nu pot s-o răcesc? - urlă întunecimea sa.
Atunci femeia scoase din sân o cruce de lemn, pe care o avusese sub pernă ca pavăză, şi-l lovi cu putere în cap, strigând:
- Cine are cruce să vină la cruce, cine n-are cruce să fugă de cruce!
Elena mai lovi odată cu forţă şi-n acea clipă se produse o scânteie ca un fulger urmat de o pocnitură asurzitoare şi diavolul crapă ca după o explozie şi dispăru în pământ.
Femeia surprinsă de propria-i acţiune curajoasă şi de rezultatul acesteia se retrase înspăimântată în aşternut. Se temea că l-a deranjat peste măsură şi se va întoarce cu furie împotriva sa.
Între timp Pătru alergase călare pe murgul său pe uliţele satului şi apoi luase muchia colinei.
Dracul fugea alături de el, dar deodată îl văzu cum sărea ca un cangur câte patru-cinci paşi, depăşindu-l. În câteva secunde acesta se făcu nevăzut. Bărbatul avu tendinţa să se oprească, dar din negură reapăru acel pelerin dubios:
- Te joci cu nervii mei? Abia te mişti cu mârţoaga ta!
- Dar l-am alergat de curg spumele pe el!
- De asta sunteţi aşa de înapoiaţi că folosiţi drept model un cal putere! Dacă aţi introduce în ştiinţa voastră „un drac putere” aţi fi mult mai avansaţi!
Şi rostind acestea se băgă sub bietul armăsar şi cu el în spate o zbughi peste dâmburi şi tufişuri afundându-se în pădure. Săracul cal simţindu-se purtat pe sus necheza disperat de mama focului şi lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane de-i dăduse sângele. La rândul său, Pătru surprins de reacţia diavolului, îşi încleştă degetele pe ham şi-şi lipi pieptul de coama animalului. Parcă zburau cu o viteză uluitoare şi bărbatul se aştepta ca din clipă în clipă să fie trântit de trunchiul vreunui copac.
Câţiva şerpi de foc brăzdară cerul înnourat. Pe moment Valdescu crezu că-i fapta duhului necurat, dar instantaneu, din cer, se prăvăliră un şir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată diavolul se opri brusc. Cal şi călăreţ se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, ameţiţi, rămaseră câteva clipe nemişcaţi, apoi calul se ridică speriat şi sărind în două picioare necheză gata s-o zbughească la întâmplare prin întuneric. Dar animalul nu făcu trei salturi că o gheară uriaşă se înfipse în coama sa şi-l trânti la pământ. Pătru Valdescu revenindu-şi din buimăceală se ridică uşor cu ochii ţintă la mişcările însoţitorului.
- Ce te holbezi la mine? Sau n-ai mai văzut drac noaptea în mijlocul pădurii? Dacă nu, ai acum posibilitatea să-l vezi în carne şi oase! Normal suntem duhuri, dar când nevoia o cere, luăm forma diferitelor vietăţi.
- Pentru ce m-ai târât până aici?
- Am de îndeplinit o misiune importantă. Dar ridică-te odată şi struneşte-ţi armăsarul!... Au!... Cred că mi-a rupt o unghie! Merită să fac cârnaţi din el pentru neamul împărăţiei mele!... Leagă-l de stejarul ăla! Dacă nenorocitul pintenat dă „cucurigu” în sat, se duce vraja şi-i vai şi amar de neamul tău.
Valdescu se ridică ascultător să nu înrăutăţească şi mai mult situaţia. La lumina fulgerelor îşi priponi armăsarul care sărea ca disperatul în două picioare şi necheza ca un sălbatic. Prin întuneric zări acei cărbuni aprinşi în globul ocular al încornoratului.
- Peste câteva momente vei asista la un spectacol nemaiîntâlnit până acum în viaţa ta!
- Sincer nu mă interesează miracolele tale! Vreau acasă lângă soţia mea!
- Apropo de soţioara ta scumpă şi dragă, ştii ce ispravă a făcut în lipsa ta?
Pătru prinse demonul de gât:
- Te sugrum cu mâna mea dacă i s-a întâmplat ceva!
Dracul îi făcu vânt trântindu-l pe muşchiul moale al pădurii şi se amuză în hohot:
- Aşa ceva n-am mai întâlnit până acum! Fapta ta va intra în istoria iadului! Auzi la el, drac strâns de gât de un om! Ha, ha, ha! Ai întrecut-o pe nevastă-ta în pocinoage!
- Ce s-a întâmplat cu ea?
- Cu ea nimic rău, numai că mi-a pârjolit şi opărit frăţiorul. Săracul, era fără experienţă şi aspira la un loc de frunte în ierarhia drăcească! Ia pocnit pielea şi s-a trezit sub talpa iadului, unde va sta pedepsit şaptezeci de ani de acum încolo. Afurisită femeie ţi-ai luat! Zici că-i rudă cu drăcoaicele noastre!
- Care-i motivul de m-ai purtat în miez de noapte în sălbăticia asta?
- Mă cam enervezi! N-ai răbdare câteva momente ca să admiri cu plăcere spectacolul pe care ţi l-a pregătit strămoşul tău!
În câteva minute se dezlănţuiră fulgere şi trăsnete înfricoşătoare urmate de o ploaie torenţială, în rafale.
Deodată de lângă ei, la rădăcina unui stejar secular, apăru ca din senin o flacără plăpândă a cărei vâlvătaie se ridică treptat cam la un metru.
- Sper că ai auzit de jocul galbenilor? Dar atenţie că banul e ochiul meu!
Dracul bagă gheara în pământ la rădăcina unui stejar bătrân şi de acolo scoate un galben strălucitor pe care îl introduce între dinţi şi-l rupe în două. Valdescu tresare cuprins de frică. Satan pune o jumătate în palma tânărului care rămâne stupefiat, iar cealaltă o ascunde între dinţi.
În acel moment, de la picioarele lor, se desprinde un firicel de foc care înaintează cu repeziciune spre iaz. Surprins de ceea ce se petrece în jurul său, Pătru Valdescu uită de fulgerele şi tunetele înfricoşătoare care cuprinseră pădurea.
- Adevărata surpriză abia acum începe! Cărarea în flăcări ne duce spre un loc secret.
- Şi rolul meu care este în povestea asta?
- Să fi părtaş cu mine, ca un frate!
- Sunt pierdut! - se cutremură Pătru.
- Ha, ha, ha! N-ai altă scăpare! Mă vei urma orbeşte! Viaţa ta este în mâinile mele! Ha, ha, ha! Urmează-mă!
Pătru rămase pironit locului.
- Hai odată, şi cu gheara îl prinse de guler şi-l trase după el mai mult târâş.
Ocoliră iazul prin dreapta, în timp ce focul traversă apa şi se opri undeva între doi stejari din care numai scheletul rămăsese. Flacăra se înălţă deasupra coroanelor copacilor şi pâlpâia voioasă. Dracul îl târăşte pe Pătru după el până ajunge în partea opusă a lacului. Acolo diavolul îl eliberează şi pătrunde între flăcări unde scormoneşte pământul cu ghearele până se afundă în groapă. Apoi ridică o ladă pe care o pune pe mal. Suflă asupra sa şi din flăcări rămâne doar o rămăşiţă galben-albăstruie. Imediat introduce unghia ghearei în încuietoare şi capacul se ridică brusc. Valdescu este orbit de strălucirea aurului. Împieliţatul se amuză de înmărmurirea omului:
- N-a văzut asemenea bănet neam din neamul tău de la principe încoace! Iată că m-am ţinut de legământ! Te-ai speriat că te trag în furcă, dar te-am făcut bogat!
- E al meu? Ce să fac cu atâta aur? Autorităţile îl vor confisca!
- Nimeni nu se atinge de bogăţia ta. Dacă eşti deştept, o poţi înmulţi de mii de ori!
Pătru se aplecă şi-şi afundă amândouă palmele în galbeni exclamând în culmea fericirii:
- Aur! Aur!
- Nu te bucura prea mult că jumătate este al meu!
- Poftim? - tresări bărbatul sărind ca un resort în picioare.
- Precum ai auzit! Jumătate din comoară îmi aparţine! Aşa a decis strămoşul tău! Asta-i dobânda oferită ca s-o păstrez în taină, sute de ani, până te-ai născut domnia ta! Acum înţelegi de ce am împărţit acel galben în două? Aşa a fost scris: jumătate-jumătate!
- Dacă aşa a hotărât înaintaşul meu… Dar tu ce faci cu banii?
- Pe ăştia îi voi folosi momeală pentru cei avari, hrăpăreţi şi lacomi! Le voi oferi celor ce-şi doresc bogăţie şi pentru care nu mai contează nici frate sau soră, mamă sau tată. În schimbul aurului le voi lua sănătatea şi sufletul. În final vor muri pe avere ca nişte cârpe neputincioase. Ha, ha, ha!... Dar să mergem!
Şi satana aruncă lada pe umăr.
- Ne continuăm drumul până ajungem la locul unde am găsit primul galben, pe care l-am împărţit frăţeşte, conform pactului făcut de principe cu mine prin intermediul unei vrăjitoare de temut. Traseul stabilit de străbunicul tău trebuie respectat întocmai!
- De unde ştii toate acestea?
- Fiindcă sunt drac!
Făcură înconjurul lacului şi se opriră la locul primului galben. Acolo diavolul redeschise lada şi scoase din ochi o lumină, apoi răsturnă galbenii pe muşchiul verde. Valdescu îl privea curios. Satana lua câte doi galbeni şi unul îl punea cu grijă înapoi în ladă, iar pe celălalt îl arunca în iaz. Când ajuse pe la jumătatea numărătorii Pătru îndrăzni să-l întrerupă:
- Nu-i păcat să-i arunci în iaz atâta timp cât în lume există atâţia oameni săraci?
- Dracul nu face milostenie! Ăştia sunt destinaţi deopotrivă şi săracilor şi bogaţilor cărora le putem cumpăra sufletele! Aşa că vezi-ţi de treaba ta şi iroseşte-ţi partea cum crezi de cuviinţă, dar nu te amesteca în treburile mele!
După ce termină de împărţit comoara, dracul închise capacul la ladă, o aruncă pe cal, îi făcu semn călăreţului să încalece:
- Este ora dimineţii. Dă pinteni calului şi să te opreşti doar acasă. Sâmbăta viitoare te iau într-o nouă călătorie! Aventura ta nu s-a sfârşit! Ca să-ţi fie viaţa mai frumoasă şi plină de împliniri poate te hotărăşti să devii aliatul meu…
- Sufletul nu ţi-l dau!
- Bănuiam eu! Rămâne de văzut… Cine se dă cu dracul, cam de el are parte! Ha, ha, ha! Haide, valea!
Şi împieliţatul scoase de sub manta o furcă cu care abia atinse fundul animalului că acesta ţâşni ca o săgeată şi se pierdu printre fulgere şi tunete în negura pădurii.
Răspunsuri la Aceste Discuţii
-
Legătură Răspunsul lui Corina Militaru în
-
În acest episod ați făcut din draci niște entități amuzante. :)
Aștept continuarea! Cred că ne apropiem de final, nu? Curioasă!
-
Legătură Răspunsul lui Sofia Sincă în
-
Și legenda s-a transformat în basm. Mi se pare că s-a bătut prea mult monedă pe însușirile și practicile dracilor... dar inspirația autorului. Am bănuit că se va ajunge aici. Doar urmașii puteau rupe legăturile vrăjitorești. Însă e cam periculos. Care este diferența între a-și vinde sufletul și a se folosi de compară? Dar, probabil vom știi în următoarele episoade.
Am citit și aștept continuarea.
Sofy
Despre
conducere site
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, artistă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - scriitoare
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - scriitor
MIHAI KATIN - scriitor
GRIG SALVAN - scriitor, cantautor
ATENȚIE!
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru acest an au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
important!
Activitatea Recentă
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
