- Stai jos, mi-a zis. M-am întins pe scaunul-pat. Lumina îmi bătea în ochi, i-am închis.
— Deschide gura, mi-a făcut semn cu spatula.
Și când am deschis-o, hop, și-a îndesat mâna în gura mea, adânc, atât de adânc încât am crezut că i-am înghițit-o până la cot. A ieșit din gura mea și s-a uitat în ochii mei închiși. A intrat iar, a ieșit din nou, s-a dat un pas în spate, m-a privit peste ochelarii pe care nu observasem că îi poartă și a intrat, de data asta, mai hotărât.
— Vai, ce carie mare, mareeee, am auzit din gura mea.
Nu știu cum, dar de data asta intrase în mine cu totul: cu mâna, cu capul.
— Trebuie să o scoatem, a zis la ieșire.
— Nu se poate, am răspuns absolut sigur că se înșeală. Dacă e o carie, ceea ce nu cred, trebuie să o plombați, dar mă mir, pentru că eu nu o simt.
— Cum de nu o simțiți? Cum? s-a mirat doctorul.
— Dacă dau cu limba, ar trebui să îmi intre în ea. Nu? L-am întrebat, convins că așa trebuie să fie.
— Dacă ați da cu limba peste ea, domnule, ați cădea cu totul în gaura aceea.
— Păi, uite, chiar acum mut limba peste fiecare măsea și nu dau de ea.
— Imposibil, s-a întunecat doctorul la față și a intrat în gura mea, hotărât să mă facă să simt caria.
— Pune limba aici, îmi indică locul. Ei? Ei? O simți?
Mi-am dus limba în acel loc și am plimbat-o în stânga, în dreapta, de sus în jos și de jos în sus. Degeaba, măseaua părea întreagă.
— Nu, am zis în cele din urmă.
— Bine, atunci de ce ați venit dacă nu aveți o carie? Deși eu vă spun că aveți una, chiar aici, și e atât de mare, mareee...
Am auzit din nou vocea, de data asta mai prelung, ca dintr-o grotă. M-am uitat la doctor, speriat. S-a uitat la mine, mirat.
— Așa ceva n-am mai văzut, a zis căzut pe gânduri.
— Nu cred, am zis eu, deja înfricoșat.
— Ba da, credeți, a zis el.
— Nu cred.
— Ba da.
— Ba nu.
— Ba da.
A luat un ac lung și s-a repezit în gura mea, încercând să-l bage în măsea, dar acul s-a lovit de smalț și a sărit din gură, înfigându-mi-se în genunchi. Piciorul s-a ridicat involuntar și a lovit măsuța cu scule din fața mea. Freza s-a pornit singură, a început să danseze în aer ca un șarpe după sunetul fluierului și a aterizat în mâna doctorului, care s-a repezit din nou în gura mea.
— Simți? Acum simți?
— Da! am urlat. Îmi scrijelești măseaua!
— Nu, aici e o gaură mare, mareee! a urlat peste zgomotul frezei.
Și s-a adâncit în gura mea, până ce nu i-am mai văzut decât pantofii. Nu mai auzeam nici freza. Doar lumina mă făcea să strâng ochii. A ieșit după câteva minute, transpirat sau ud de salivă. S-a șters cu un șervețel.
— Eu zic să o scoatem. E prea mare, nu am atât material să o umplu.
Mă uit speriat la el și zic:
— Vecinul meu face ciment. Aduce el o rabă plină, doar să dau un telefon.
— Ei, așa se poate, dar o să dureze câteva zile, zice gânditor. Dar tot nu sunt lămurit: dacă nu ați știut că o aveți, de ce ați venit?
— V-am adus marfa pe care ați comandat-o, îi spun, mirat de întrebare. Sunt distribuitorul dumneavoastră.
M-a privit peste ochelari.
— Nu cred.
— Ba da.
— Nu se poate.
— Cum să nu?
Mi-a închis gura.
— Ei, atunci, s-ar putea să aveți dreptate. Nu cred că e carie.

Vizualizări: 69

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Am citit cu gura căscată! 

parcă aveam o carie :))

și dacă am citit, plimbând limba mi-am găsit o carie :((

Dar nu mă doare (încă) așa că m-am pus pe râs!

Când m-am potolit, mi-am dat seama că este o parabolă - Doamne câți incopetenți ... ne intră...

aDa

Mă bucur că ați râs, așa am scris-o și eu, râzând. Am încercat să atac stilul absurd, cu haz. 
Vă mulțumesc pentru lectură!🙏

O pastilă umoristică de foarte bună calitate, poanta e tare, dialogul foarte spumos, deznodământul haios. O lectură amuzantă de weekend...

O povestire plină de umor negru și situații absurde, satirică sau (de ce nu?) experimentală, în care naratorul se află într-un consult stomatologic ciudat, plin de elemente supranaturale sau simbolice. Poate fi citită ca o critică la adresa sistemului medical, a birocrației sau, pur și simplu, ca o explorare a unei lumi iluzorii create de anxietate și imaginație. Dialogul este unul de tip ludic, cu replici repetitive și încercări de negare, ceea ce accentuează absurditatea situației. Caria, ca simbol, poate reprezenta o problemă internă, ascunsă, care trebuie „scoasă” sau „rezolvată”, dar în mod absurd, soluțiile propuse sunt bizare. Am citit cu zâmbetul pe buze, dar și cu inima strânsă la gândul că scena ar fi putut fi una reală.

Vă mulțumesc pentru lectură și comentariu. Ideea textului a pornit dintr-o glumă, pe care am încercat să o transpun într-un registru ironic și absurd. Citindu-vă acum observațiile și recitind textul cu un ochi mai atent, am conștientizat câteva minusuri strecurate. Simt nevoia să revin asupra lui.

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media) 

CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media) 

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

***

Pentru scadența din septembrie 2026 au donat:

Monica Pester

Elena Agiu-Neacșu

Augusta Cristina (Chris)

George Eftimie

Valerian Dincă

important!

Activitatea Recentă

Crinu Sorin Leşe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua ta, cuvintele sunt flori a utilizatorului Crinu Sorin Leşe
"Chris, mulțumesc frumos!"
cu 8 ore în urmă
Crinu Sorin Leşe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua ta, cuvintele sunt flori a utilizatorului Crinu Sorin Leşe
"Vasilisia, mulțumesc de cuvintele luminoase. Bine spunea cineva că oamenii sunt lumină și că noi…"
cu 8 ore în urmă
Crinu Sorin Leşe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua ta, cuvintele sunt flori a utilizatorului Crinu Sorin Leşe
"Pentru soția mea, subiectivă sau nu... Te iubesc domestic până la cutume, Te iubesc sălbatic…"
cu 8 ore în urmă
Crinu Sorin Leşe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua ta, cuvintele sunt flori a utilizatorului Crinu Sorin Leşe
"Domnule Stănescu, mulțumesc! Frumos la frumos trage."
cu 8 ore în urmă
Lui Elena Victoria Glodean i-a plăcut discuţia Sarea înseamnă bogăție! – Salina Ocnele Mari a lui Ion Nălbitoru
cu 8 ore în urmă
Elena Victoria Glodean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Limba noastră strămoșească (pamflet) a utilizatorului Elena Victoria Glodean
"Vă mulțumesc frumos!"
cu 8 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Valenta: reîntoarcerea a utilizatorului Stanescu Valentin
"Chris, mulţumesc pentru că avem dreptate..."
cu 11 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Limba noastră strămoșească (pamflet) a utilizatorului Elena Victoria Glodean
"Elena, un pic mai devreme am deschis postarea Domnei Vasilisia şi am scris:   Limba…"
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog Limba noastră strămoșească (pamflet) a lui Elena Victoria Glodean
cu 11 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Note din jurnal (Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"Limba Română e oricând comoară-n al meu gând     Sper să nu mai trăiesc…"
cu 11 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Valenta: reîntoarcerea a utilizatorului Stanescu Valentin
"Din pacate aveti dreptate. Oamenii aceia au fost tot timpul valorosi,  valoarea lor s-a vazut…"
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Dorina Cracană îi place postarea pe blog Limba noastră strămoșească (pamflet) a lui Elena Victoria Glodean
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Dorina Cracană îi place postarea pe blog Note din jurnal (Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 12 ore în urmă
Elena Victoria Glodean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Note din jurnal (Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"Singura avere comună a poporului nostru – limba română – este fântâna…"
cu 13 ore în urmă
Elena Victoria Glodean a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

Limba strămoșească – bogăția sufletului românesc

Când Ziditorul ne-a luat darul cititului în rădăcini și stele, ne-a dat în schimb cuvântul,…Vezi mai mult
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog Note din jurnal (Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Crinu Sorin Leşe îi place postarea pe blog Limba noastră strămoșească (pamflet) a lui Elena Victoria Glodean
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Crinu Sorin Leşe îi place postarea pe blog Note din jurnal (Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Valenta: reîntoarcerea a utilizatorului Stanescu Valentin
"Chris, este ceva de neînţeles în destinul nostru... Sunt mirat de scriitori, pictori,…"
cu 16 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Valenta: sărut o frunză a utilizatorului Stanescu Valentin
"Doamnă Mihaela Popa, cred că şi prin Anglia frunzele încept să coloreze decorul. Si-au adus…"
cu 16 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2026   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor