Album II

[Costel Pirlogea]

Trăim  în două dimensiuni temporale paralele: subiectivă și obiectivă, care interacționeză permanent având și relativă independentă referindu-ne la cea subiectivă. Starea de sănătate fizică și mentală poate modifica timpul subiectiv, relațiile cu diferențe mari de vârstă inter-sexe își au răspunsul aici de cele mai multe ori. Privindu-ne uneori trăim senzația că suntem niște străini care au vârsta noastră; propria identitate trebuie permanent conștientizată, raportată la valoarea timpului obiectiv.

            Retrăirea senzațiilor alături de reîntoarcerea într-un mediu cunoscut, care ne-a marcat afectiv cândva, creează un pod în timpul subiectiv reducând distanțele capetelor lui. Ne întoarcem în locuri dragi și pentru a opri timpul . Despărțirile de orice natură ne conștientizează de trecerea acestuia, imaginile și trăirile se succed prea repede; nu stăm niciodată suficient pentra a putea suporta ușor despărțirile.

            Raportându-ne la natură trecem pe lângă ea  înregistrând-o mecanic, superficial de cele mai multe ori,nu o percepem suficient dacă nu ne saturăm , ”istovim” și uneori   nu îmbrățisăm un copac simțindu-i scoarța zgârâindu-ne ca în copilărie.

            Trecerea timpului o simți cel mai acut observându-ți generația. Pentru un bătrân senzația că lumea lui dispare este mai dureroasă decât propriul sfârșit, creând anxietatea singurătății sociale în care sinele nu se mai regăsește în exterior .

            Sub aspect microtemporal simțim modificarea timpului subiectiv în momentul unui accident, când deși totul se petrece cu viteza uimitoare avem timp să analizăm variantele, să anticipăm cu ochii minții consecințele, creierul încetinește desfășurarea evenimentului acutizând toate simțurile, făcându-ne să vedem cele mai infime amănunte, până la pietricelele pe care călcăm.

            Privindu-mi mâna ușor îmbătrânită observ cât de mult seamănă cu a tatei, este amintirea care doare cel mai mult pentru că o avem mereu sub ochi ca o răsplată a mâinilor care ne-au crescut. Credincios a plecat pe ultimul drum  având un chip luminos, liniștit ( nu era singur). Singurătatea ateului este nemărginită, religia lui este explicarea realității, observarea lucidă a existenței și înfruntarea ei prin înțelegere și acceptare fără sprijin divin.  

Valoarea unei scrieri stă în trăirea descrisă, în cunoașterea prin proprie experientă sau o cât mai mare apropiere de aceasta, restul sunt doar construcții. De asemenea consider ca fiind scrieri bune cele ale căror imagini reflectate le recunoaștem  în realitate ,acestea conținând trăiri și un anume inedit sesizat și descris care pot îndulci și înnobila puțin însăși realitatea.  

Ne naștem cu nevoia de a nu fi singuri. La vârsta senectuții pierderea partenerului de viață este năucitoare, unică , de neînlocuit, iar amintirile pot ucide încet. Mai rău decât asta este lipsa amintirilor și a partenerului însăși (singurătatea).

            ”Locul cu verdeață unde nu este întristare”- tristețea apare ca un concept  psihologic fundamental!

            Vorbind și înțelegând trăirile putem spune că înfruntăm mai ușor destinul?  Fiecare generație adaugă o piatră la zidul înțelegerii și cunoașterii îngropându-se apoi în el. Va urca oare zidul până la Dumnezeu sau se va dărâma astupând totul cândva?

 Unele științe, printre care și matematica susțin că au ajuns aproape de Dumnezeu.

             

            

[Mariana Suciu]

,,Valoarea unei scrieri stă în trăirea descrisă, în cunoașterea prin propria experiență sau o cît mai mare apropiere de aceasta, restul sunt doar construcții. De asemenea consider scierile bune cele ale căror imagini le recunoaștem uneori în realitatea ce ne amintește de ele, acestea conținând trăire și un anume inedit sesizat și descris care poare îndulci și înnobila chiar realitatea. "

[Ion Lazăr da Coza]

Am mai citit o „poză” din... Albumul tău. O senzație de colaj vag tematic.

Multă neglijență de redactare.

da Coza

[Sofia Sincă]

Un amalgam într-un mic paragraf. O tentă de eseu. Pentru un eseu îți alegi o tematică și o dezbați după părerea, filosofia ta. Aici s-au început mai multe cu câte un mic paragraf. Inclusiv cu acesta, total diferit de restul: Valoarea unei scrieri stă în trăirea descrisă... (??)

Mi-au plăcut referirile la timp. Mai bine ai selecta părerile după teme.

Sofy

[Corina Militaru]

O filă de album cu idei interesante. Poate ar trebui dezvoltate. Modul de prezentare poate fi puțin retușat. :)

Am citit cu plăcere!