6. Reflecţii...medicale

[ELENA AGIU-NEACSU]

6. Punctul de vedere al medicului - şef de secţie

(Doamne, în ce lume trăim!?...)

Ce plictiseală! Şi Internetul iar nu merge! Mi-aş mai clăti ochii pe Facebook! Mereu sunt probleme. Ia să încerc un Solitaire, dar nu, nu, că oricând poate intra cineva! Dimineaţa nu se poate şti niciodată. Ori un bolnav, ori o rudă, ba chiar şi personal pentru vreo întrebare, cu vreo problemă. Eu trebuie să răspund de toate. Să am soluţii pentru tot. Şefia asta e o pălărie cam mare pentru mine! Cum de-oi fi uitat romanul acasă!? Şi-aici numai tratate. Dracu’ le mai deschide! Ocupă spaţiul degeaba. Cu un simplu click descoperi tot ce e-n lună-n şi-n stele. Dau bine la imagine, auzi! Nu ne-ajunge câtă carte am învăţat!? Şase ani de facultate, rezidenţiat, specializare, aproape 15 ani. Iar medicina evoluează continuu, trebuie să ţinem pasu’. Nervi tocaţi la maşină, ce mai!
Şi auzi şi la nesocotiţii ăştia, care abia dacă îţi dau o foaie, hai, două, dacă ai amabilitatea să-i consulţi şi să le dai hapuri, au pretenţia să-i faci musai ca scoşi din cutie! Basme! Îşi fac boala cu mâna lor, iar tu trebuie să... Nu, nu, e inadmisibil! Eşti ceea ce mănânci, omule! Da’ spune-i lui nea Ion sau Gheo’ că nu e sănătos să bea, să fumeze, să mânce una, alta, că ţi-ai aprins paie în cap! Cum să ataci tu tocmai ţuiculiţa, slana, carnea de la garniţă!? Nu se face! Dă-i hapuri! Pe-alea le înghite cu sfinţenie, da’ nu-i lua pâinea de la gură! Cum adică pâinea nu e sănătoasă? Zeama de varză e leac universal, pe când ciorba din spital, mâncarea de aici, nu este altceva decât lătură, bună de aruncat la porci! Şi chiar la porci ajunge. Că rămân găleţi întregi cu păpică. Mănâncă medicii, asistentele, infirmierele, bucătarii cară cu sacoşele. Ce-i drept, ăştia aleg bucăţile, nu se-ncurcă cu borşul! Nu le pică bine. Dacă tot rămâne, că nu ştiu dacă sunt zece bolnavi, ăştia mai grav, care sunt pe ducă, de respectă regimul. Restul, Dumnezeu cu mila! Fac tot ce ştiu. Degeaba le explici tu că au ficatul gras, alintare pentru hepatită cronică, ei merg înainte, ca rusu’. Şi când ajung acasă, se mai dreg şi cu un zăibărel, cu o ţuiculiţă, ca să recupereze, nu!? Şi iar ajung la urgenţă, şi de-acolo iar pe capu’ tău. Şi tot aşa. Nu, nu se mai poate! Trebuie umblat la cauză.
Lacunele sunt în educaţie. Ar trebui ca elevilor, în loc să li se împuieze capul cu tot felul de teorii care, oricum, nu le folosesc în viaţă, să li se predea, de exemplu, ce înseamnă să mănânci sănătos. Atunci nu ar mai consuma cipsuri, coca-cola şi alte bazaconii. Ar trebui să fie învăţaţi ca ei înşişi să fie medici pentru sănătatea lor şi că de la greşelile din alimentaţie pleacă toate relele. Acolo trebuie umblat. Nu, negreşit, voi lua cuvântul la primul simpozion al colegiului medicilor, indiferent de tema acestuia, pertru a-mi expune punctul de vedere. Dar, la o adică, de ce să-mi obosesc eu creierul cu asemenea probleme, care nu se vor pune în practică şi, pe deasupra, nici nu voi fi răsplătită pentru idee, cel mult mi-o va fura vreun parlamentar şi se va împăuna propunând înfiinţarea unei comisii pentru a delibera etc. !?
Am ajuns la capătul răbdării. Tuturor ne este lehamite, nimeni nu mai ia atitudine, chit că vedem cu toţii că lucrurile merg anapoda. Chiar aşa! Din start va avea de pierdut ideea educaţiei medicale în şcoală pentru că ne vom lovi de eterna problemă a sistemului corupt în care trăim: banii.
Implementarea unui asemenea proiect va costa, desigur, statul bani, foarte mulţi bani, aşa că ciocu’ mic! Totul până la ban. Aci ne împotmolim. Şi una peste alta, ca să nu ţi se aducă laude, vei fi, dimpotrivă, calomniat, blamat, pentru că ai avut îndrăzneala de a propune un proiect imposibil de aplicat. Şi de către superiori, dar şi de colegi. Cum îndrăzneşti să te abaţi din turmă, eşti catalogat nebun, maniac. Aşa că stai în banca ta liniştit, vorba aia, dacă nu curge, pică.
Se aud bătăi în uşă. Asta e, sigur, asistenta-şefă! Să sperăm că îmi va aduce cafeaua. O, nu, nu se poate, alt umflat! E un mai vechi pacient de-al neu, dar unde-o fi dispărut atâta timp!? În mod sigur s-a tratat la alt medic, nu a respectat regimul şi s-a întors la mine! Se-aşteaptă să fac minuni. Vax! Doamne, în ce lume trăim!?...

[Corina Militaru]

Doamne, în ce lume trăim!?... Chiar așa! :) Am citit cu plăcere!