Sipetul cu minuni ale lumii

[Marioara Visan]

Mă prefac în spuma mării
la ceas de nemurire .
Îmbrac nemarginirea în mantie ...
de himeră luminată
soarele din ființa ce sunt
scînteiază a miracol
oceanul sidefat
înfăsoară munții
în culorile curcubeului.
Franjuri de ape
dansează frenetic
cu orizontul
ca o fată morgana.
Oglinda din suflet
reflectă frumusețea
din tabloul minunii universale
răman mută de uimire
tot extazul din lăuntrul meu
se varsă în oceanul splendorii .
Când marea le scaldă brazii
batranii de piatra
își pleacă frunțile
spectacolul lumii
cuprinde scena vieții .
Rostesc uimită pe un colț de gând
Doamne, mulțumesc pentru
Că ai deschis sipetul cu minuni.
Dumnezeu surâde
îmi face cu ochiul
înroșind marea cea mare de plăcere
când luna trimite stelele
să vegheze la splendorile vieții.
Fii fericită că exiști îmi șoptește
În visul tainic al veșniciei.

[Marioara Visan]

Doamna Sofy cu toata raspunderea va raspund urmatoarele: Daca domnia voastra nu simte emotie cand cititi ceea ce scriu nu e vina mea si nici a domniei voastre. Nu santem pe aceasi frecventa emotionala. In ce priveste simtul artistic, liric si estetic al frumosului fiecare il percepe prin incarcatura emotionala a sufletului sau. Din moment ce sunt respectata si numita de persoane autorizate in a da verdicte lirice, spun sunt numita poeta, probail ca ceva, ceva, propozitiile mele poleite fac . Deci in alta ordine de idei, oricat ati incerca sa ma convingeti ca nu am simt liric sau artistic nu veti reusi. E doar parerea domniei voastre si eu o respect.

[Sofia Sincă]

Marioara Vișan, nu contează dacă e realitate sau ficțiune. Expunerea lirică contează. În poezie nu se povestește, se trăiește, se folosește o limbă estetică și evocativă. Poemul se ține sub oarece mister, se transmit trăirile sub anumite auspicii: epitete, comparații, metafore elogiative, prin care să se aleagă frumosul și arta, fiorul liric. Vorbiți de emoții... Eu nu am simțit niciuna. Cu propoziții poleite nu se face poezie.

Dar toate acestea țin de simț liric, artistic. Dacă nu e... nimic nu e.

Cu toată răspunderea,

Sofi

[Marioara Visan]

Mihaela cufarul mic e plin cu emotiile cele mai profunde ce nu mereu reusesc sa fie la inaltimea poeziei universale nu pentru ca nu sant demne de a fi transpuse in cuvant ci poate pentru ca nu s-au inventat inca acele cuvinte care sa le faca un diamant slefuit asa cum atat de frumos scrie Vasilisia . Multumesc din suflet pentru comentariu, te imbratisez cu drag si dor.

[Marioara Visan]

Doamna Sofy, e realitate, realitatea mea transpusa in cuvant asa cum a simtit sufletul meu, e poezia realitatii transpusa in cuvintele mele poate sarace dar scrise cu uimirea celui ce nu-i vine sa creada ceea ce vede. Va rog sa ma credeti ca am sintetizat cat de mult am putut. Va multumesc pentru popas, cu drag.

[Mihaela Suciu]

În vers se vede uimirea să descoperi lumea ca un sipet cu minuni... Eu știu că cea mai prețioasă comoară se găsește în cufărul mic, așa era în poveste și așa cred că ar trebui să fie poezia. Drag!

[Sofia Sincă]

Vise și poveste... Doar poezie nu.

Se cere mai sintetizat.

Sofi