psalmul de îndelungă răbdare

[Dumitru Ichim]

PSALM LA ÎNDELUNGA RĂBDARE-A IUBIRII

Sunt gara ce-altădată avea în față linii,
Nimic schimbat de vreme la țiglă și la geamuri,
Precum Cain de jertfă, n-am miel, ci doar ciulinii

Pe care-i iartă rozul croind epitalamuri.

Și Tu, la fel de singur? Cât m-ai strigat în noapte:
„Stai, nu dormi, măslinii ca pâine mă frământă,
Și-i frig, și-mi este frică de șaptezeci ori șapte,
Prin care om e drumul de-ntors în Cartea Sfântă?”

Nici Tatăl nu-Ți primise singurătatea-n cupă,
Că-i mirosea lăuntric prin duh păducheria;
Fărădelegii, legea otrava i-o destupă,
Dar eu, cu zvânt de lacrimi, cui să-i plătesc chiria?

- Când aripa-i rănită la ce folos e cerul?
Și mi-a răspuns Iubirea: - „Răbdarea e misterul!”

[Chris]

mulţumesc pentru explicaţie, s-a schimbat într-adevăr percepţia asupra versurilor

[Dumitru Ichim]

Nu e ''pâinea'', ci  ''pâine'' E o nuață, dar cu foarte mare adâncime. ''Măslinii mă frîntă ca pâine'' adică mă pregătesc ca PÂINE euharistică, pâine pentru potir spre deosebire de substantivul articulat '''pâinea'' pe care o pregătește brutarul

[Chris]

foarte frumos!

nu este cumva „pâinea”?

citit cu multă plăcere

[Dumitru Ichim]

Drăguți sunteți amândoi și eu sunt uimit să găsesc atâta dragoste la voi! Binecuvântări din Canada!

[Vasilisia Lazăr]

Uneori, când vreau să las un semn la poezia d-voastră, simt că am pășit într-un loc care mă depășește și nu știu ce să spun. Azi mă aflu în acea situație. Azi las doar uimirea și admirația mea.

[Dumitru Ichim]

Wow, Mihaela! :))  Îmbrățișări

[Dumitru Ichim]

Binecuvântări, Nikol!

[Mihaela Popa]

înțelepciune, numele tău e Dumitru Ichim

Reverență!

[Nikol MerBreM]

Cred eu că psalmul acesta ni-l spunem toți în gândul sufletului mult prea încercat, dar dumneavoastră ați ştiut a-l rosti până la cer şi înapoi! Chiar şi numai dialogul din final ajunge la cer... şi în același timp, înapoi la noi, cei care avem nevoie să învățăm răbdarea!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Mihaela! Binecuvântări!