podgorii fără noroc

[gina zaharia]

sunt eu de vină că zile negre au invadat acoperișul

de unde priveam

cum negustorii împart bacșiș celor care nu văd nu aud

dar cred în marșul izbânzilor

apoi își schimbă sufletul pe o vorbă la întâmplare?

am tremurat odată cu stejarii focul meu sfredelea pământul

nu înțelegeam de ce nu-mi ajunge hrana

luasem cu mine stupi

îi legasem de lună

toate păsările lovite de stele au murit le-am udat aripile și le-am dus

lângă vinerea mare

apoi am căutat aur mi-era sete de magma de astăzi

peste tot podgorii fără noroc

vinul de soi curgea prin vene sparte

era palid și răgușea mai ales între speranțe reci

odată s-a colorat instantaneu a fost petrecere mare pe continentul de fier

câteva sunete se înrobiseră într-un jurământ

așa au început să fumege

 

[gina zaharia]

Mulțumesc, Gerra pentru sforile de mătase întinse poemului meu! Acum se răsfață prin sufletul albinelor! :))

Drag,

[chindea maria elena]

În cupa graalului vinul iubirii nu va oțeti niciodată, pentru că-n el sunt fagurii inimii! Albinele vieților ne-au polenizat atingerile de manifestare - și ne-am împărtășit în duh veșnicia vibrației! Fierul călim în focul sângelui și-i oțelim alchimizarea viziunii! Și magia trăirii! Excelentă pictură!

[gina zaharia]

Vă mulțumesc mult, dle Valerian!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ana!

[Ana Ardeleanu]

Inspirat titlul! Apreciez întregul poem!

[gina zaharia]

Daca imaginatie n-ar fi... de unde poezie?!:)))) Multumiri, da Coza, cu drag!)

[Ion Lazăr da Coza]

Cu puterea (imaginației) de a fi oriunde și oricând, Poeta-Ariel (apud Marele Will) ne poartă cu ea.

da Coza

[gina zaharia]

Daca tot am aflat scarile pe care putem urca si cobori de cate ori dorim o evadare, ar fi pacat sa nu "legam stupii de luna", Sofy! Multumesc ca i-ai zarit!!!

[Sofia Sincă]

luasem cu mine stupi/îi legasem de lună - ce frumos!... ce frumos! Când vrei tu, ne rupi inimile, Gina!

Suntem puşi să alegem, mereu între a visa și a trăi. Este trăirea iluzorie între pământ şi constelații, mereu la răscruci de lumină, între speranţe parfumate și deziluzii.

Mi-am umplut inima și mintea de frumos!

Sofy

[gina zaharia]

de cate ori am ridicat pocalul,
si-n vin am risipit vise-n culori,
cand pribegia ne-a primit amarul
ca un trecut impovarat de zori :)
Multumesc, Anele! Foarte frumos comentariul tau!