Crâmpei dintr-o viață

[Tudor Cicu]

Crâmpei dintr-o viață

 

Uneori mă întreb

privind cum zboară cocorii toamna,

dacă ai iubit și tu zarea la mare, ca mine.

Dacă iubirea ta a fost adevărată,

ori numai vorbele tale mint mereu?

Ce-i drept, o să-mi fie foarte greu

și pe mare am întâlnit trădări de tot felul.

Așa îi încearcă Dumnezeu pe oameni...

Dacă nu, ursitoarele și-au răcit gura

spunând:

că nu zeama cucutei turnată în ureche regelui Hamlet;

că nu acea nemaipomenită întâmplare

a fost coșmarul nopților și viselor mele ucise.

Dacă nu înțelegi ce spun, viața mea e un plaur

părând a pluti la întâmplare. Și eu,

ți-am tot spus despre viața mea

și a celor care au muncit să dea un curs râului, către mare.

 

Mai știi?! Să visezi toate astea, e simplu.

Mai ales atunci,

când nici ploile nu-ți mai bat în fereastră.

 

Bănuieși și tu cum

stau (doar eu) sub nuc și îmi scriu scrisorile

cu gândul la cei care își fac acum culcuș după lună.

Astăzi ceva s-a desprins de mine, tiptil -

Și rătăcește drumul care nu s-a mai găsit în poveste.

I-am spus râului să curgă mai departe;

să vină alergând i-am zis și calului,

să nu bată el doar la porți din cele ale lui potcoave de aur...

 

Iertați-mă!

Iarba nu-i încă verde...

Nici luna nu-i

acea rodie roșie...

Ci un crâmpei dintr-o viață.

         

                                                                Tudor Cicu

                                                    

[Ion Lazăr da Coza]

Fără virgulă după eu și atunci!  

Poezia începe cam povestită, dar se redresează. 

da Coza

[Valeria Merca]

Semn de lectură. 

[Sofia Sincă]

Prin urmare avem de a face cu o proză lirică. Însă, nu mi se pare a fi un crâmpei din viață, ci viața luată la general, văzută prin celebrul anacronism hamletian: a fi sau a nu fi. Desigur, titlul este un vers, ne supunem.

acea rodie roșie... - eu aș zice aici, acea rodie coaptă, deoarece când zici rodie te gândești la roșu și să nu aibă tentă pleonastică.

În rest, un text interesant, expresiv, dar nu destul încât să provoace emoții, fiori.

Am citit cu plăcere,

Sofy