Oraşul cu o mie de ţări

[Gabriela Ana Balan]

Ţii minte oraşul cu o mie de ţări?
Ne spuneau că există în vis
în el nu visează nimeni.
Am călătorit pe acel meleag
am visat
o mie de ţări fiecare avea
ziduri cu o mie de sori.
Dar malul cu o mie de râuri?
vârful cu o mie de munţi?
Şi mă gândesc cum arătam
Cu degetul spre pântec a mirare
Când mă năşteam
Fără să ştiu că e a mia oară.

[Gabriela Ana Balan]

Mulţumesc! Se cuvine din partea mea o precizare: acest poem a fost publicat în revista “Transilvania” înainte de 89, sub cenzură, când nimeni nu avea voie să viseze ziduri cu o mie de sori, şi e inclus în volumul meu de debut “împăratul de ceară”(Ed Singur, 2012) Cutrenurată de tragedia din familia celor doi soţi, poate reuşesc să transmit energie pozitivă la puterea o mie.

[Sofia Sincă]

Totul de ordinul o mie. Cadru fantastic într-un poem atât de mic, dar atât de concis. Asta este ceea ce salvează textele tale. Fiecare vers, fiecare cuvânt răspunde prezent și exprimă un detaliu.

Micul tău poem este interesant, dar nu vrăjește... nu conține ceea ce se numește fior liric.

Sofy