O mână de zarzăre

[Cristina Grigorov]

- Elbe, morții viețuiesc la fel ca noi,                                                               

cu  picioarele-n țărână și capul în nori, 

iar îngeri veghează și-aici și în cer, inima 

să n-o pierdem între lumesc și eter. 

Atât ne separă, morții  sunt mai discreți, 

nu îți intră în casă fără să-i rogi, 

așteaptă-n tăcere să-i aducem în gând 

din visul în care hoinăresc pe pământ,  

și-atunci, fără frică și fără reproș,  

cu-o floare de iris se coboară sfios,  

(se rușinează de îngeri că sunt drăgăstoși) 

în taina nopţii să-i primim bucuroși. 

 - Elbe, cu bunicul azi-noapte îndelung am vorbit,  

a rămas neschimbat, doar pe fruntea-mi un rid 

a mai scris un răstimp de la vara în care 

aproape l-am sufocat cu-o mână de zarzăre. 

[Cristina Grigorov]

Vă mulţumesc pentru observaţii, voi ţine cont de ele!

[Ion Lazăr da Coza]

- Elbe, morții viețuiesc la fel ca și noi  

Notă: Supărătoare este folosirea locuţiunii adverbiale ca şi, care are funcţie comparativă, însemnând „la fel ca“ („Băiatul era, ca şi tatăl său, un impertinent”) în locul adverbului de comparaţie ca („Ca şi mod de exprimare era un incult” în loc de „Ca mod de exprimare era un incult”).

nu dau buzna-n casă când nici nu te-aștepți

BÚZNA adv. (În expr.) A da (sau a intra) buzna = a năvăli (undeva) pe neașteptate, a se repezi să intre sau să iasă.

Ori folosești peste tot punctuația, ori deloc.

Am citit cu interes.

da Coza

[Cristina Grigorov]

Vă mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase! 

[Sofia Sincă]

Discurs impresionant în care ecoul recunoștinței pentru cei duși constituie tema lirică în acest prozo-poem. El adună mișcări sufletești, emoții, lacrimi și vise rătăcite. Textul are o sensibilitate feminină care face ca durerea să fie suportabilă. Într-un univers vast amintește de cel mai simplu lucru: zarzăra...

Am citit cu plăcere.

Sofy