Îmi e de-ajuns

[Vezi blog]

Am scos toate oglinzile din încăpere
Să nu-mi zăresc singurătatea-n fiecare,
Să nu mai cer mereu tăcerii o părere
Despre amurgul zilei următoare.

Îmi e de-ajuns plecarea ta în neființă
Când totul pe pământ prindea contur,
Și toate miroseau a flori și a credință
Făcându-mă mai sincer și mai pur.

Prefer în locul zilelor să fie noapte
Și-n locul zorilor să fie doar apus,
Să pot trăi nestingherit prin șoapte
Visând în felul meu la toate ce s-au dus.

Așa-mi doresc, dar toate au un rost,
Au diminețile cu zorii plini de rouă
Cum se-ntâmpla, iubito, când am fost,
În singurul trecut ce ne-aparține nouă.

Am vrut să sparg oglindă cu oglindă,
Să slobod toate amintirile de ieri,
Dar teama că  uitarea-o să mă prindă
M-a răvășit prin lacrimi  și dureri.

[Ion Lazăr da Coza]

Virgulele din versurile: opt, nouăsprezece şi douăzeci pot să lipsească.

Parcă păşesc într-o catedrală extrem, extrem de fragilă... şi ca să respir mi-e teamă.

Îmbrăţişări.

da Coza

[SPRINCENATU DAN]

Am vrut să sparg oglindă cu oglindă,
Să slobod toate amintirile de ieri,
Dar teama că, uitarea-o să mă prindă
M-a răvășit prin lacrimi, și dureri.

Frumos, felicitări !

[Sofia Sincă]

Prin versul şlefuit ca un cristal strălucitor îţi exprimi durerea iubirii pierdute.

O inimă sensibilă de poet care doreşte doar întunericul şi apusul.

Poezia este răvăşitoare, mult sensibilizatoare şi mult frumoasă.

Cu deosebită admiraţie, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Poem dureros de frumos ca toate cele pe care le citesc şi care sunt scrise pentru minunata fiinţă care s-a mutat într-o stea, dar, uitându-mă la titlu, poate sunt de-ajuns atâtea lacrimi, poate ar trebui... dar mai bine mă opresc...

Preţuirea mea,

[Belean Maria Ileana]

toate au un rost din pacate, sau nu...felicitari

[gina zaharia]

tristețea face culoar prin oglinzile tale, George!

poem dureros de frumos!

cu prețuire,

gina