Poem pentru cel mai scurt niciodată

[Irimia Valentin]

avântul meu
era ca de obicei pe celălalt mal
cotrobăind anotimpul
când îţi voi putea striga pe nume
fiecare atingere

în somnul îngăduinţei se făcea alb
frica obosise
iar eu îţi închinam
dezvăţ după dezvăţ
toate versurile ce semănau cu tine

ca un musafir poftit
dimineaţa se lăsa aşteptată
până devenea mister
şi noi încă tipăream vise
încă desferecam amneziile planetei

şoaptele noastre topeau îndoiala
daurită plămadă
pentru zilele de ieri ce vor urma

puţin din puţinul izbânzii
mult din multul sperării
se recompuneau
între convingere şi iluzie
ca un mereu tot mai apropiat
ce ne culegea de pe tălpi
osânda căutării

[Irimia Valentin]

Uneori indoiala este cea mai greu de inlaturat Ada...soaptele reunite, amestecate sunt de neinvins totusi. Cum se spune...unirea face puterea

[Irimia Valentin]

Nu stiu Lisia cat de frumoase sunt versurile dar EA...ai dreptate este cea mai frumoasa si cea mai nepamanteana

[Vasilisia Lazăr]

eu îţi închinam
dezvăţ după dezvăţ
toate versurile ce semănau cu tine

Frumoasă trebuie să fie EA, dacă o compar cu versurile tale.

Drag,

[Irimia Valentin]

Daca am primit si girul tau Ion, pot fi si eu multumit. Cu toata recunostinta

[Irimia Valentin]

Multumesc Mihaela...ma bucura enorm atentia ta

[Irimia Valentin]

Si mai incantator e ca ai facut popasul Adelaide...admiratie si tie

[Irimia Valentin]

In cautarea zilelor de ieri ce or sa vina, Iris

[Ion Lazăr da Coza]

Excelezi și în vers liber!

da Coza

[Mihaela Roxana Boboc]

”în somnul îngăduinţei se făcea alb
frica obosise
iar eu îţi închinam
dezvăţ după dezvăţ
toate versurile ce semănau cu tine” - versuri rafinate, frumos construite!

[Valeria Merca]

..."puţin din puţinul izbânzii
mult din multul sperării
se recompuneau
între convingere şi iluzie
ca un mereu tot mai apropiat
ce ne culegea de pe tălpi
osânda căutării"

Semn de incantator popas.  Admiratie, Valentin!