o urmă intactă

[LUMINITA SCOTNOTIS]

pentru că direcţia spre care mă-ndrept
e un gol într-o mare de mort pământ
în clipa asta îmi voi crucifica rana duhului
voi poposi în timpul fântânii
în care mi-ascult veşniciile
nenumăratele semne de circulaţie ale creierului
voi însufleţi între rugăciunile dulci de culori
un spin stors de lacrimă
în timp ce-mi hotărâţi punctul viclean
am să curg înlăuntrul sevei o urmă intactă

sinele întreabă
înţelepciunea suprapune gânduri
din miezul întunecat al vremii
scobindu-i în starea rădăcinei
poate se rotunjeşte într-un exerciţiu de coduri descifrate
orice floare e floare
indiferent de lut sau de vas
dezlipit de al dragostei chip ora cristalul e tot mai rece

îi mai dau o gură de foc din bucuriile mele
după care-l arunc în carnea care mă poartă
cateva decenii
nebunii de-amar îi vor îndepărta lipirea de zid
până dincolo de albul care vă adapă inima
în pulsiunile simţămintelor sale
de la rădăcina tâmplelor
spre a raiului câmpie
o padure de stele-l goneşte
îmi lasă liberă povestea în lumina fulgerului

dacă fierea-i amară vârful spinului e dulce
dinainte să-şi deschidă floarea ţintită de zid

[Corina Militaru]

O încântare versurile tale, întotdeauna! Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

dezlipit de al dragostei chip ora cristalul e tot mai rece

Poeziile tale impresionează (și) prin monumental - o confesiune intimă în Hyde Parc.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Așa cum ne-ai obișnuit, un poem elaborat. Felicitări!

[chindea maria elena]

..........ca un buda reflectorizant în fața zidului ne agățăm credințele și îndoiala în împletitura clipei, spinii din coroană deși ne sângerează poartă-n ei și învierea, precum vederea contopită-n zid iluminându-l - sau pe noi:))) totuna........ Drag, Lumi! 

[LUMINITA SCOTNOTIS]

draga Sofia, cu sufletul iti multumesc, pentru atentia cu care imi citesti poemele. am incercat sa corectez, sper sa nu.mi mai fi scapat ceva. cu putere pretuiesc acest bulgare de univers alb care esti tu! iubire

[Sofia Sincă]

Sufletul dornic de autoflagerare se supune penitenţei.

Poemul tău poartă vraja gândului împovărat, picătura de rază ce oglindeşte inima curată, dorind să destrame norii prin suferinţă, pentru a descoperi povestea în lumina fulgerului.

Superb poemul, profund. Ne poartă printr-o trăire iluzorie, mereau la răscruci de lumină.

Admir cu putere!

Sofy

nemumăratele - nenumăratele, şi, va trebui să treci să pui diacriticile lipsă. dacă vrei ţi le pun eu, dar rămân la tine, undeva prin foldere sau unde ai poeziile necorectate. pup