sunt tot copilul care aştepta anul nou sub un brad veşnic verde

[Calotescu Tudor Gheorghe]

doar o datã a ars cu toate bomboanele cu toatã bucuria
nu a mai rămas nimic doar lacrimi şi teamã
un motan încãlţat în cizmuliţe roșii tavanul negru perdeaua arsã
nici măcar cerul nu mai încãpea în ochii mei
crãciunul era interzis şi naşterea şi învierea se fãceau subversiv
dumnezeu era cosmopolit iar eu pioner dintr-a-tâia
nu ştiam de ce se-nchinã mama nici de ce mi-a pus o cruciuliţã la gât
acolo unde de obicei purtam cheia de la apartament
nu ştiam de ce sunt importante dar le purtam cu grijã sã nu le pierd
.......................................................................
între timp am fost la cercul de ateism
și nici acum nu ştiu cum sã cred
îmi este mai uşor sã Te neg
.........................................
eu cred în moş gerilã și îl aştept la fiecare an nou
oricum moșul acesta capitalist bea prea multă coca cola

[Gabriela Grădinariu]

Ei, credinţa în Moş e o necesitate interioară, o componentă a umanului, necompromisă decât de vrerea personală!!! Ce treabă are cercul de ateism şi Moş Gerilă?

[Ion Lazăr da Coza]

Hai „noroc” cu coca-cola, da' și vodca-i bună!

da Coza

[Mihaela Roxana Boboc]

Cercul de ateism nu poate lua credința din sufletul tău. Eu asta am simțit din poezia ta. Un regret pentru copilul de altădată ce-și purta cruciulița la gât. Eu încă o port permanent cu mine, să nu mă pierd...

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Am vibrat la poezia dumneavoastră! Felicitări! Mesajul transmis este teribil!

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din inima!

[Nuța Istrate Gangan]

:) pe mine m-au dezamagit amandoi

[Sofia Sincă]

Un adevăr crud, scos la iveală... şi pe bună dreptate. Noi, toţi, cei mai trecuţi prin viaţă, nu mai ştim ce să credem, nu mai ştim care este adevărul. De ce sau nu să ne închinăm, cui... Chiar dacă o facem nu suntem fermi, nu suntem total convinşi. Care este diferenţa dintre Moş Crăciun şi Moş Gerilă?

Un poem dur, dar care relevă mult adevăr. Pentru eternitate.

Sofy