în încercarea de a da formã nemãrginirii

[Calotescu Tudor Gheorghe]

desenez grafice în care asez infinitul
când la stânga cu minus când la dreapta cu plus
toatã aceastã viziune din centrul nimicului
e ca şi cum l-aş desena pe dumnezeu pe o cruce
rãstignit din iubire
când din prea multã când din prea puţinã
toatã aceastã viziune din centrul unui suflet bãnuit
acea suflare divinã imposibil de demonstrat
...........................................................
oricât aş reduce la absurd acest gând nu-mi iese nicio teoremă
...........................................................
dincolo de orice logicã îmi plânge o inimã
şi caut cu disperare sã-mi agãţ speranţa
cu un cârlig de rufe pe o funie de cer

[Mihaela Roxana Boboc]

Îmi place ideea pe care ai lucrat poemul. Frumos și finalul.

[Gabriela Grădinariu]

În nota dumneavoastră particulară, mereu original în sugerarea "formei nemărginii". Aştept cu interes şi plăcere postările dumneavoastră.

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din inima!

[Chris]

frumos, frumos, finalul deosebit :))

[Ion Lazăr da Coza]

Final magistral.

da Coza