melancolie

[bolache alexandru]

în scrumieră visul cu temeri inerente

cometă inventată de prooroci săraci

ascunde precum vinul realități absente

prezente doar în scrum și-n inimi pe araci

 

un secundar ucide nu strigătul, ecoul

descântec preschimbat în candelă de lut

mi-e început sfârșitul ce-a răsărit din solul

deșert-șevalieră schimbat de tine-n scut

 

puhoaie vin blesteme le șterg cu o narcisă

regina ce răsare pe-un cimitir de flori

iubirea noastră parcă a fost demult descrisă

de un profet cu barbă purtat de val în zori

[bolache alexandru]

mulțumesc tuturor.Gina varianta ta e superbă...

[gina zaharia]

a fost un țărm pe care trecea adeseori

regina la plimbare. pe umeri avea flori

și candela aprinsă din fumegări tăcute

(melancolii de sare în inimi absolute)

m-am jucat puțin, Alexandru!:)

am citit cu plăcere

[Chris]

Nici eu nu prea am simţit melancolie aici, mai degrabă dorinţă de lupta, de răzvrătire. Preiau şi eu sfatul lui da Coza şi plusez:

stă în scrumieră visul cu fumegări ardente

cometă inventată de prorocii săraci

mie aşa mi se pare că sună mai bine, mai aşteptaţi şi alte păreri..

am citit cu plăcere :))

[Ion Lazăr da Coza]

Nu înțeleg primul vers: în scrumieră visul ce fumegă ardente

poate așa: în scrumieră visul cu fumegări ardente/latente

Eu cred că: deșert șevalieră > deșert-șevalieră

Cuvintele din care e formată poezia nu justifică titlul.

Interesantă poezie. Citit cu plăcere.

da Coza