Cine este valul

[constanta popescu]

 

Inteabᾰ-mᾰ cine este valul

cine este ţᾰrmul

am pus nisip proaspᾰt ĩn clepsidrᾰ

dar cine aprinde farul

Ca sᾰ opresc veghea tandrᾰ

dar ĩnşelᾰtoare care toceste curgerea

şi macinᾰ visul şi dorul

mᾰ ĩndrept şi mᾰ caţᾰr

reuşesc sᾰ refac povestea

sᾰ rescriu  scenariul ĩnceput

şi abandonat şters pe la colţuri

ĩn graba curgerii

Ĩţi dᾰruiesc nisipul

din clepsidra veche şi rᾰbdᾰtoare

martorᾰ valului ce se saparge

şi astᾰzi ca şi ieri

şi dacᾰ vrei poate şi mâine

Ĩţi dᾰruiesc şi ţᾰrmul şi valul

dacᾰ ele curᾰţᾰ basmul şi dorul

şi te ĩntreb totuşi cine este valul

 

[Ion Lazăr da Coza]

Da, cam se repetă valul...

Dar poezia place.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

Frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Într-adevăr, „valul” se cam repetă. Dar e frumos, îmi place.

[Sofia Sincă]

În dorinţa de a reface planul divin al iubirii în timp, la malul mării, încerci marea cu degetul cum se spune. Însă gândul se învârteşte într-o nebuloasă prin cadru. Cam nehotărât.

Ca şi construcţie ai mai multe repetiţii: în primul rând curgerea, care nu lipseşte din nici un poem al tău, clepsidra şi valul, care se repetă de multe ori şi mai lipsesc semne de punctuaţie, dacă foloseşte literă mare.

Oricum se vede că ai lucrat mai mult pe text.

Sofy

valului ce se saparge