De ce... al lor?

[Rădița Răpeanu]

 

De peste deal din tulnic, înserarea 
Străbate pe sub piele adânc fior 
De jale mi-am pierdut cărarea
Cosașii licitează în aur coasa lor

Nu-i timp și zilele-mi sunt sumbre
Mi-e dor de azimă răscoaptă în cuptor
Adulmec de pe urmă, nimic, nevoi și umbre
Puțini mai  sunt  d-acei ce știu ce vor... 

Un drug încins, prin carne mă străpunge 
Broboane de sudoare, spinării-mi dă fior
Nu ne mai știm vărsările de sânge
Se răsucesc strămoșii-n groapa lor!

Privesc în urmă și găsesc răzorul 
Un car cu boi, aievea și povara
Câmpeanului ce-a fost îi ducem dorul
De atâta lene azi ne frângem jugulara

Prin vene mă întreabă azi străbunul 
Ce se mai știe de pământul roditor...
Cum să le spun că a venit străinul
Și ară fără milă-n osul lor!?!   

[Rădița Răpeanu]

Multumesc cu inima tuturor! Mare prilej de bucurie ... aprecierea Dumneavoastră, dragilor! Drag; Rodica!!!

[Ion Lazăr da Coza]

Felicitări!

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

 Frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Adevărat. Și dureros...

Strigă străbunii
Din rarunchi
De pământ,
Glia-i apasă
Viermii ii rod
Sa iasă afară
Săracii nu pot.
Îi doare jertfa
Ce n-o prețuim,
Martiră e târfa
Ce azi o iubim.
Uitat-am curajul
Și-al lor legământ,
De-a fi toți o apă,
Un strigăt, un cânt.
Oase se-ntoarnă,
Se-agită, se strâng,
Pământu-i apasă
Și lacrimi îi plâng.
Țara-i crevașă
Poporu-i nătâng.

                  (Roman Edith - Săraca jertfă a străbunilor mei)

[Chris]

Trist, adevărat şi frumos...