Mireasă tristă-n cuib de cuci.

[Rădița Răpeanu]

Ce vis valpurgic în gându-mi se răsfață ce dans descreierat în orele târzii

Iar tu mirean cu trup de gheată, să te dezgheț stângace,  întârzii ca să vii

Hai, vino! Pe călcâi de vis să-ntindem, încinsă horă, în rătăcite plăsmuiri,

Sărută-mi glezna minții, doar sosita ora, preadulcilor, nesăbuitelor iubiri

Întoarnă-mi viscolul zbicit din suflet să uit de pacoste prin surdele poteci

S-ascult cum lupii gândului în urlet, te tot îndeamnă, cu mine să te-neci.

Și stând pe-ale tale palme pironită, din degete adunate căuș, altar să faci

Să mă cununi pe veci, singuratate, cu sufletul neprețuitului,  firetic vraci

Și taina cununiei, eu rogu-te s-o ții, cu preoți mari din grote și sibilice chilii

Doar el sihastrul, cerul și pământul să știe că-i sunt soață destoinică-ntre vii

 

Și dacă-n aste vremuri blestemate, nu ai un loc nici casă în care să mă duci

 Înlănțuind edenul, rămân  preavruta sorții tale, mireasă tristă-n cuib de cuci.

 

[Rădița Răpeanu]

 Mulțumesc Ginuța de  apreciere și gândul  tău bun! drag, Rodica!

[gina zaharia]

Mi-a plăcut, Rodica! Ai mers frumos pe drumuri lângă lupii gândurilor!

[Rădița Răpeanu]

  Mihaela, Doamna Sofy, Gabriela, e to Maestro da Coza... alături de Dragobete,  vă-mbrățișez cu sete, în  brațe, dar pe rând :)))) cu dragoste si-n gând, de  drag,  Rodica!

[Ion Lazăr da Coza]

Și stand > Și stând

Urmărești greu un vers lung. Am încercat, citindu-l, să-l „rup”, dar n-am găsit ritmul, ca dovadă că așa l-a conceput autoarea...

Poezie bună, muncită.

da Coza

[Sofia Sincă]

Ai pus suflet, ai muncit ceva la acest vers foarte lung, Rodica. Dar se poate şi altfel: să rimeze doar două versuri din strofă, însă să respecte ritmul.

De exemplu:

Și stând pe ale tale palme pironită,

din degete căuș, altar să-mi faci

Să mă cununi pe veci, singuratate,

cu sufletul neprețuit,  firetic vraci

Şi poezia ar fi mai poezie. În acest fel te pierzi... pierzi ritmul, te complici, versul lung ţinându-se greu.

pe-a tale palme - ale tale

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

    Vers amintind de poemele preclasice  , inceput si terminat   cu o  imagine cat se poate de moderna" Mireasa trista-n cuib de cuci"(m-am gandit la "Zbor deasupra unui cuib de cuci"). Frumos!