Dragoste sub pelerina soarelui

[chindea maria elena]

   DRAGOSTE SUB PELERINA SOARELUI

actul cosmic al dragostei - zidirea interioară a perfecţiunii

 

 străpung asfaltul zilei

în ornic virgin rădăcini de ţipăt 

ecouri albastre fibrilează atingeri suave sub piele

câmpie cotropită de maci tirania ta mă întinde

 fluturii colorează mâinile în cavalcade

iubiri sapă

scormonitoare

neobosit sapă în iureşul sângelui

de pereţii altarelor noastre se izbesc umbrele

din icoane

guri de înger alchimizează durerea topeşte

trupuri violete doruri

duhul coboară în biserica trupurilor

îmbrăţişarea eliberează păsări măiastre

vibrează geneza sefire oculte inspiră întregul

vraja rostogoleşte elipsele

unicul cântă învaţă să meargă pe urmă de şarpe

încoronat de lotuşi  sacrul decantează

în spirală aerul

 

dumnezeu se ridică din pulsaţia inimii

galaxiile-i picură din cearşafurile dragostei

dureros gurile noastre îşi despart

respiraţia

           

sfera îşi divide reflecţia harului

iluzie bicefală înghite

lumea 

 

ghilotina despică privirile

dualitatea

    

[chindea maria elena]

Hihihihi!!!! Măcar de-ar fi aşa! Mă şi văd zguduind coloanele templului lui Samson (ca reprezentare simbolică a materialităţii) până la surpare ca să-ţi ofer Templul Soarelui ca punct de oficiere a vieţii! Eu nu vreau să dărâm nimic - ofer ca studiu şi experiment şi cealaltă componentă a noastră ca fiinţe duale, de-atâtea ori eludată în aceste vremuri! Iisus a spus: "sunt fiu al Omului şi fiu al Tatălui" - iar el e fratele nostru! Noi ne-asumăm identitatea de fiu al Omului - adică al Efemerului, al Cărnii, al Limitatului! Dar cealaltă identitate a noastră, a Tatălui - adică a Creatorului, a Infinitului, a Omnipotenţelor - de ce NU?  Trăim în dualitate - nu doar ca energii duale ci şi ca identităţi duale! Când ne vom asuma şi identitatea divină - geografia trăirilor noastre se va schimba substanţial! Până atunci Ioane - accept orice pedepse pentru "ticăloşia" de-a sparge pereţii de granit ai lumii care ne face să vedem universul din firidă - pentru ai da perspectiva dimensiunii adevărate, cea a infinitului! Şi apropo - e SEFIRĂ (deşi n-aş avea nimic împotriva safirelor) pentru că Arborele Vieţii (Arborele Sefirotic) are sefire (mai exact zece) - prin trup noi suntem pe sefira 10 (sefira materialităţii) iar prin spirit ţinem de sefira 1 (sefira lui Dumnezeu), trecând şi prin toate celelalte! Că noi ocultăm (conştient şi mai ales inconştient) vârtejurile cosmogonice care se petrec în lumea interioară a noastră - asta nu anulează manifestarea lor! Putem să ne bucurăm de soare sau îl putem ignora - el va străluci oricum!!! Deci... Ce bine-mi pare (că sunt ursuleţ) că sunt "ticăloasă"....hihihihihi.... Cu drag, Gerra  

[chindea maria elena]

Fiecare dintre noi, Violeta (indiferent că a conştientizat sau nu) a trăit clipa arhetipală a sferei (a nondualităţii) când prin actul dragostei respirat în unul dumnezeu a recreat universurile! Suntem fii ai creatorului - co-creatori ai lumii! De ce să înghesuim sentimentul pilon al manifestării doar în limitările materiei? Fii ai desăvârşirii - suntem oglindiri ale Lui! Chiar dacă am uitat să ştergem aburul de pe ea! Cu drag, Gerra

[Ion Lazăr da Coza]

sefire sau safire?

Of, Gerra... ai o viziune atât de limpede asupra cosmosului, asupra iubirii de/în lumină, a ființei necreate, dar demiurgice, încât mă faci să mă îndoiesc de convingerile mele materialist-dialectice. Ticăloaso! :)))

Cu iubire,

da Coza

[chindea maria elena]

Sub pelerina soarelui, fiecare se agaţă de raza al cărei corespondent îl găseşte în inima sa! Pentru că fiecare fiecare va desfăşura exact văzduhurile potrivite aripii în care crede şi-o creează, Gina! Cu drag, Gerra

[gina zaharia]

Sub pelerina soarelui! Cât de frumos! Ești pasărea măiastră care culege întreg zborul prin galaxii.

Admirație!

[chindea maria elena]

Universul manifestat a luat naştere prin amorul cosmic al celor două energii contrare - yin şi yang! Manifestarea fiinţează datorită actului cosmic al dragostei - de la nivel de galaxii până la fiinţe microscopice! Totul repetă actul amoros arhetipal, dualităţile aspiră la întregire! Noi - datorită vederii limitate a efemerului - ne raportăm doar la dimensiunea realului palpabil, nu dăm actului iubirii dimensiune cosmică pe care o are, aşa cum nu ne recunoaştem nici nouă adevărata dimensiune şi identitate, Sofy! Când un el şi o ea înlănţuiţi repetă actul arhetipal al iubirii refăcând sfera, întregul - timpul se suspendă şi nimic altceva nu mai există înafara lor!Conştiinţele expansionează şi fuzionează într-o singură respiraţie, a perfecţiunii divine! Atunci Dumnezeu pulsează întregul în noi! Că după aceea recădem în dualitate - şi limitat ne percepem, e altceva! Şi da - suntem extratereşti, prin infinitul spiritului - şi prin popasurile în manifestarea grosieră cine ştie pe câte dimensiuni! Cu drag, Mari Ela        

[chindea maria elena]

Mulţumesc Ana de popasul sub pelerina soarelui! Sub har respiră dualitatea - uneori sincopat! Cu drag, Gerra

[Sofia Sincă]

Ai transformat totul în dragoste. Preaplinul inimii tale se revarsă sub diferite forme asupra trupului şi al sufletului omenesc, încât uneori ia formă de SF. Desigur metaforele tale, de neegalat ţin trenă gândului, simţului cu lumină nemăsurată.

Relaţia dintre gând şi cuvânt, mister greu de descifrat, ne învaţă prin versurile tale că la un moment dat frumuseţe de cristal primită ca har de la Dumnezeu se împarte la doi. Unul dintre mesajele poemului, ele fiind câteva.

Preţuire, Sofy!

 

[Ana Ardeleanu]

frumos titlu!

poem aflat în reflecţia harului!