Matcă de piatră

[chindea maria elena]

                           MATCĂ DE PIATRĂ                                             

                                              

Nu voi să zdrobesc gingăşia din piatră

doar ca s-arăt densitatea ei
aerată
arcuite poveri ale materiei idolatre
ciocănesc mituri şi basme în pereţii străvezii ai inimii
degetele de rebeliune a sângelui vremii
(camera de rezonanţă a tăcerii)
ţipă acoperindu-şi pupila
parcurgeri prin hume şi prafuri stelare
sanctuarele vieţii freamătă
candela aprinde respirări răstignite
în echivocul unei treceri grăbite

cu mâinile de oglindă fragilă şi dură
fiinţa umană îşi ciopleşte piatra de sacrificiu
– făurar demiurgic –
sub fiecare respiraţie a zilei

încolăcit în timp ca într-o matcă
pulsez şi ascult
piatra cum creşte şi arde
şi-nvăţ
să nasc o lume curată!

[chindea maria elena]

Reverwenţă, Lisia! Drag, Gerra

[chindea maria elena]

Un citat care e demonstrat de milioane de exemple... Dacă n-ai credinţa că poţi s-o faci nici un pai nu-l poţi muta de pe stânga pe dreapta da Coza!  Cu drag, Gerra

[Vasilisia Lazăr]

Frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Mă duce cu gândul la citatul din Biblie care spune că poţi să ai credinţă să muţi munţii di loc dar dacă dragoste n-ai...

da Coza

[chindea maria elena]

E clar că tu ştii la ce fac referire!  Că ai găsit în tine ceea ce eu încerc să trezesc în alţii!...Să le-amintesc adevărata identitate! Mulţumesc pentru ce eşti! Cu aceeaşi prietenie! Cu drag, Maria Elena

[chindea maria elena]

Aşa este Sofy...Dacă ne-am amintii mai des, poate am împrumuta şi ceva din proprietăţile pietrei! Măcar în verticalitatea staturii!  A poziţiei bipede a personalităţii noastre!  Atât de mult ne-am învăţat să ne trăim în genunchi sau târându-ne....Cum să vedem soarele din această poziţie? Plecăciune pentru vibraţie! Cu drag, Mari-Ela..

[Sofia Sincă]

Fiecare avem matca noastră, tipul de piatră din care am luat fiinţă. Dacă vrem s-o păstrăm sau s-o îmbunătăţim depinde numai de noi. Un lucru e sigur, trebuie s-o preţuim.

Însă, desigur avem şi obstacole pe drumul destinului, timpul va continua să ne împingă peste ele... uneori reuşim, alteori ne prăbuşim, senzaţia de nesiguranţă este sufocantă. Totul este să ştii să te ridici, să ai forţa necesară, să ai optimismul fiinţei puternice.

Am citit cu plăcere, Sofy!