focul

[petrut dan]

focul trist lăsat să flămânzească iar

mă-ncerca așa ca o prigoană

parcă mama m-ar ierta și m-ar mai naște dar

cine să mă țină de icoană

 

focul trist pentru că tu nu ești

mă-nșela ca o femeie rea ușoară

eu privesc spre cer cum diavoli în calești

mă înjură pentru-a nu știu câta oară

 

focul simplu veșnic călător

căruia nu-i ține nimeni socoteală

mă împinge să păcătuiesc să mor

doar mi-or pune trupul în beteală

 

să mă plimbe-n sat dintr-un hotar în altul

am fost tânăr fără chibzuială

cât mi-ar fi de drag în ziua aceea 'naltul

și iubirea fără rânduială

 

am fost trist și beat din loc în loc

n-am privit în urmă și-am scuipat a boală

ce noroc să am când tu nu ești deloc

iar  privirea lumii mă înșală

 

dacă știi să mă iubești și taci

ziua-n care simplu fără teamă

ai plecat cu moartea ultimilor maci

domnul doar să nu îți ia în seamă

[Nuta Craciun]

Stil încărcat de metafore care mizează pe autenticitate și nu pe aparențe.

Mi-a plăcut, ”iubirea fără rânduială”, e fain, e inedit.  De fapt e fain tot poemul unde eul liric este prezent într-o ipostază de însingurare. 

[petrut dan]

bună seara, mulțumesc frumos și acum vă răspund

-Ada, bucuros că ți-a plăcut

-Ana, îmi pare bine de semn, din greșeală am lăsat textul îngroșat și aici apare ca bolduit! 

-domnule Mihai Katin, admirație pentru comentariul deosebit .Aprecieri!

-Vasilisia, îmi pare rău pentru  disconfort, în word le editez dar nu știu de ce iese așa ! Scuzeee...

-Alex, așa este ritmul este asemănător poemului lui Esenin, de fapt este  un text scris la comandă, am niște colaborări...

[bolache alexandru]

focul vânat e lovit de vânt/ zorile-au uitară să mai doară...nu știu de ce poezia ta mi-a adus aminte aceste versuri.

[Vasilisia Lazăr]

Iarăși am corectat caracterele bolduite, dar și pauzele dintre rânduri. Nu se vedeau, dar în momentul în care am pus textul în word, m-am speriat ce editare era. Și m-a atenționat și antivirusul. Atenție de unde aduci textele! Pune-le într-un document word și adu-le apoi aici.

Regretul pierderii unei iubiri pe care nu ai prețuit-o la timp. Acum e târziu. Macii s-au stins.

Metafore frumoase, curgere lină. Prima strofă îmi place cel mai mult.

[Mihai Katin]

am fost trist și beat din loc în loc

n-am privit în urmă și-am scuipat a boală

ce noroc să am când tu nu ești deloc

iar  privirea lumii mă înșală...

este de o inspiratie rara aceasta metaforizare a iubirii fara iubiti.

poemul in totalitate are zborul si acea nebunie a alegerilor ce trezesc mirari si admiratie!

[Ada Nemescu]

Frumoase metafore, foc flămând, foc trist, privirea lumii mă înșală, iar macii ultimi ce mor, ca flăcările...

mi-a plăcut, aDa