Umbra mea, un bulgăre de foc

[Manuela Munteanu]

Să nu o stingi cu ceața umbrei tale,
Că umbra mea e-un bulgăre de foc!
Cuprinde-i flăcăruia de mijloc,
Să îți aștearnă vâlvătăi în cale.

Mai las-o, îndrăzneață, să se-ntindă,
Să-ți muște cu jăratic dor din piept,
Pe lungi poteci către piciorul drept
Adânc să dogorească, să te-aprindă.

Mai las-o să te fulgere-n adâncuri
Cu străluciri de aurore-n zori,
Cum cad, cu scăpărări, raze din sori
Și-și pierd, zvâcnit, văpăile-n pământuri.

Mai las-o să-ți cutreiere, stângace
Clipiri de gene, tresăriri de trup,
Acolo unde flăcări mari irup,
Mă frig, mă ard, apoi adorm în pace.

[Manuela Munteanu]

Domnule Grig Salvan, mă bucură vizita dumneavoastră! Spunea un om înțelept că îți poți duce viața în derizoriu, dacă nu-ți arăți trăirile. Și dacă tot poezim pe-aici, măcar s-o facem cu folos. Încântată de apreciere! Vă mulțumesc mult!

[Grig Salvan]

Pline de foc și dogoritoare versuri, din fiece sintagmă țâșnește focul pasiunii și ardoarea unui suflet îndrăgostit. Frumoasă antiteza „ceața umbrei tale”/ „Umbra mea-i un bulgăre de foc”. Atâtea imagini „tari” se succed cu fiecare vers, care mai de care mai „înflăcărate”, încât nici nu știu pe care să le remarc mai întâi...

[Manuela Munteanu]

Doamnă Floare, interesant că ați folosit această sintagmă, ,,rațiune lirică"! Exact acest fapt l-am constatat și eu, ieri, când am scris poezia. Ca să așterni pasiunea pe hârtie,  îți trebuie un instrument rațional. Tematica romanțioasă este întotdeauna accesorie structurii raționale a poetului. Drag și prețuire! Vă îmbrățișez!

[Manuela Munteanu]

Domnule Mihai Katin, vă sunt recunoscătoare pentru preocuparea interpretării tematice! Parcă versul meu își capată mai mult firesc. Mulțumesc!

[Mihai Katin]

daca  si umbra este un bulgare de  foc  poemul  pe buna dreptate  indeamna in catrenul  doi:

Mai las-o, îndrăzneață, să se-ntindă,
Să-ți muște cu jăratic dor din piept,
Pe lungi poteci către piciorul drept
Adânc să dogorească, să te-aprindă....

este multa pasiune  si   o  iubire ce se defineste  atat  de  profund:

Mă frig, mă ard, apoi adorm în pace.

cu  pretuire!

[Manuela Munteanu]

Bucuroasă de popas și aici! Mulțumesc, doamnă Mihaela Chitic!

[Manuela Munteanu]

Da, această explicație a etimologiei latine are o foarte mare probabilitate să fie și cea reală. Mă bucur că v-a plăcut pătimașa mea poezie! Acesta este farmecul lumii plăsmuite a poeziei: împletirea dintre muncă și joc. Vă mulțumesc mult pentru apreciere, doamnă Vasilisia!

[Vasilisia Lazăr]

din latinescul irrumpere, probabil de aceea s-a împământenit.

Pătimașă poezie! Construcția este impecabilă, are consistență și trăire. O frumusețe. Deja știu că îmi inund sufletul de frumos și emoție, când îți deschid pagina.

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult pentru trecerea prin ,,focul" meu, doamnă Monica Pester! DEX conține varianta a irupe, sinonim cu a erupe, a țâșni. Am întâlnit de multe ori varianta ,,irump" (de cele mai multe ori în versuri), dar reprezintă o licență poetică. Și e drept că parcă m-ul acela aduce o îndulcire a cuvântului. 

[Monica Pester]

Delicată și aprinsă scriere. 

PS.  ..flăcări mari irump, nu irup.