jocul cu ața

[Maria Mitea]

stau pe chirostrii lângă cotlon,
în mâini țin o bomboană, un covrig
și ața,
o aștept pe veruța să-și spele fața:
- vezi, sî vii repejor, nu-ți rupi gâtul pi te miri undi,

cu-n ochi deschis, altul închis mă uit cum soarele se ridică cât mai sus
de parcă vrea să-l vedem numai pe el,

în spatele casei albinele-s mari gospodine,
zboară
zumzăie să trezească grădina, - florile râd,

mahala răsună, s-aude plâns-cu-râs de copchii,
miroase-a mărar: - da șini ni fași poftă di turti din sfânta dragî dimineațî?

bunghită, mă uit la mâinile mătali plini di lut
galben și greu,
îmi cresc urechili: - oleandra mamii, dă-mi o cană cu apă, șî
niști paie:
da ce fac cu … ? 
bomboana mănâncă-o, iar restul păstrează-le în buzunar,
- de ce paie, mamă?

- eeee, dragul mamei, lutul fără paie nu stă lichit di păreți,
dar nici întri el nu fași legătură, se sfarmă la prima ploaie, sau
dacă-i prea cald sî crapî șî cadi,
m-ai dă-mi o mânuță, adăugăm atâta cât îi plași lutului, că-i tari hâtru,
nu căuta, lut, lut da-și cunoaști rânduiala,
sî țînî căldura în pâini, astupăm ghinișor toati crăpăturili,

iacătă veruța vini, veselă, gura până la urechi de se luminează pământul:
- nu cumva lichiț cuptorul fărî mini?

[Maria Mitea]

Ana Mulțumesc de trecere și părere! 

Nu  folosesc ”regionalismele” pentru culoare și farmec. Este limba mea natală. Limba care o vorbeam în comunitate. 

Nu știam pe atunci de regionalisme, era tot ce aveam, graiul care l-au vorbit bunicii, mama, tata. 

Așa este scrisă cartea ” Baticul cu bujori roșii” în limba care m-a format, mi-a dezvoltat percepția și prin care am cunoscut lumea. 

[Maria Mitea]

Chris, Mulțumesc de apreciere! Mă bucur că ți-a plăcut!

[Chris]

imi place scrisul acesta in grai moldovenesc...