Matinale

[Duort Anicu]

 

Oblonul nopții.

Pământu-nlănțuit de gheara întunecatei umbre,

se lăfăie-n negrul de deasă pădure,

căci firescul rotirii l-a-ncătușat supus

legându-l de infinitul mișcării către apus.

 

Universul fără noi.

Deșertăciunea negândirii spulberă timpul

ce-nconjoară spațiul în trunchiul comun,

căci onoarea judecății nu se așează-n medii

ce-n lipsa conștientului se dispun.

 

Nimic fără percepții.

Viață și moarte, ziuă și noapte, iubire și ură

sunt repere-n șirul duetelor minții fără cusur,

căci contrastul dă polii simțurilor

ce-n curcubeul omului se compun.

 

6 din 49.

Migrează-n oceanul plăcerii

norocul rătăcit în marea-ntâmplării, marele abis,

când hazardul deschide

trapa-mplinirii biletului spre Paradis.

 

Matinal.

Dacă 6 din 49 în simțuri se-adună,

coboară-n real zâna din vis,

spulberând negrul ce la alb a pretins.

Atunci, începe să ningă!

Și ninge, ninge... și ninge,

cu fulgi mari iubirea se prelinge,

în inima destinsă, ca-n vis,

de fiorii dragostei greu de atins.

[Vasilisia Lazăr]

ghiară/ gheară

de deasă - încercați să evitați astfel de construcții!

numic/ nimic

ce-mpresură/ ce-mpresoară

Și ninge, ninge, ... și ninge, - niciodată punctele de suspensie nu plutesc între cuvinte, ele preced sau succed un cuvânt, lipindu-se de el, iar virgula după al doilea ninge nu are ce căuta. Deci corect este: Și ninge, ninge... și ninge.

Un poem reflexiv cu o construcție interesantă.

(Pentru a corecta, deschideți Opțiuni, imediat deasupra titlului, dreapta, editare comentariu, salvare.)