procesiune

[Dinca Valerian]

negăsit de ceea ce se întâmplă

mă apar de ultima oră

alunecând printre degete nisipul auriu

împrăștiat peste urme de pași

cred că aș putea să împiedic ochiul lunii

în vaporii pânzelor de păianjen

măcar pentru o vreme

neluată în seama

dintr-un alt apus cunoscut cândva

va fi deja venit

un cer imens de lumină roșie

călărind înaintea depărtărilor de ape 

spre un mal acoperit de umbre

răsărit anume

să-l întâmpine și să-l cufunde

în toată dragostea

asemănării care se descoperă

nimeni nu se poate întoarce din timp

în pragul aceleiași uși

este și acesta 

un secret despre care nu se știe

sau poate că este doar un amănunt singuratic

necăutat vreodată

pentru că pare pur și simplu inutil

să înnoptezi de două ori

în același întuneric

[Dinca Valerian]

@Mihaela Popa - Multumesc pentru atentia si timpul acordate. Comentariul ma onoreaza

[Mihaela Popa]

o procesiune remarcabilă, admirație!

poem  cu nerv, meditativ, pătrunzător, cu metafore pe măsură

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazar Gradinariu - Multumesc pentru apreciere si comentariu N-as vrea sa fiu un loc de tristete, poate doar de meditatie. Uneori e bine sa cauti niste raspunsuri. 

[Vasilisia Lazăr]

Ce metafore puternice! Și ce sentiment de tristețe mi-a transmis! Totul e altceva azi față de ce a fost ieri, de ce e azi și de ce va fi mâine. Nici asfințitul, nicxi răsăritul, nici măcar nisipul de sub pași... Meditative versuri! Felicitări!

[Dinca Valerian]

@Mihai Katin - Multumesc pentru apreciere si comentariu

[Mihai Katin]

nimeni nu se poate întoarce din timp

în pragul aceleiași uși

pentru că pare pur și simplu inutil

să înnoptezi de două ori

în același întuneric    subtile meditatii  la   sentimentul  temporalitatii pe care  o  extrapolam in mirifice metafore

cu  pretuire!