Necontenită noapte

[Dinca Valerian]

Doar îngeri stau de vorbă. Zenitul, vânat încă,

în cotropiri supuse puterii lui, ar vrea

să strângă infinitul. Din depărtarea prea

strivită între forme cu latura adâncă,

își țese umbra locul. Spre zare, norii curg

rupând-o pe din-două. Prin pâcle se dezvoltă,

înfiptă-n miazănoapte, o nouă stea. Pe boltă,

coboară aurora în iriși de amurg.

Necontenită noapte, scăpată fără veste

din ore greu cuprinse. Un azi în mâine peste

apusul dus, adoarme în lungi spirale. Poți

încremeni secunda pe ceasul care este.

Mânat în timp de spițe călcate-n drum de roți,

se lasă întuneric în liniștea din toți.

[Dinca Valerian]

@  Chris Multumesc pentru apreciere

[Chris]

foarte frumos!

[Dinca Valerian]

@Adelina Labic  Multumesc pentru comentariu si apreciere.

[Dinca Valerian]

@ Sofia Sincă Multumesc Sofi. Ma bucur ca iti place. Comentariile tale au intotdeauna ceva ceva motivant.

[Dinca Valerian]

@gabriel cristea  Multumesc Gabriel, aprecierile din partea ta ma onoreaza.

[Sofia Sincă]

Magnific! De admirat aura ce încifrează și descifrează totul... Acest apus și noaptea se lasă întuneric în liniștea din toți. S-au încărcat simţurile cu patos pentru a păstra cât mai mult vraja aceste frumuseți și valorile ei. 

Felicitări! Am citit și am recitit,

Sofi

[gabriel cristea]

Superb! Felicitări!