Mirosea vântul a oală de lut

[gabriel cristea]

Mirosea vântul a oală de lut, străveche,
cu grâne pietrificate, purtând sufletul
neamului meu albastru de Săpânța.
Înlăuntru, laolată, se odihneau în ciolane
năpasta și fericirea,
jocul de-a moartea și nemurirea
cu pene de păun la pălărie
și cocoși pintenați, înfipți, hăăăt,
pe culmea casei soarelui-răsare,
pentru a-nvârti lumea cu fundu-n sus.
,,Ce faceți, mă, nebunelor, aci?'',
întrebai râzând ca un nărod.
,,Da, tu ce-ți bagi capu' în treburile istorie?'',
zise năpasta încruntată.
,,Lasă-l soro-n pace, nu vezi c-aleargă pe câmpii!'',
spuse fericirea, făcându-mi cu ochiul
și împingându-mi capul afară din oală.
Se-auzeau din străfunduri
venind care cu boi și voinici călcând
apăsat peste câmp, cu pluguri în spate.
Cântau fericiți, c-au scăpat din război,
de se-nfiorau Porțile Iadului de-atâta viață.
Se-nfiora și brazda, asemeni unui sfânt
văzând cum grâne se-nalțau până la cer,
de se-nspicau prin ele toți bunii noștri, din pământ...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ovidiu, pentru preafrumoasele tale cuvinte, parcă desprinse din adânci rădăcini mirosind a oală de lut, străveche!

[gabriel cristea]

Mersi, Mihaela Popa!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia, pentru apreciere! Lumină!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! Rădăcinile...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria! Christos a înviat!

[Mihaela Popa]

o frescă pe fila timpului

frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Din toate fibrele acestei poezii, răzbate patriotismul autorului. Emoționant! Fiecare ciob poate fi o bucățică din strămoșii noștri. Admirație!

[Sofia Sincă]

Amintiri de prin istorie, ale clipelor simple dar fericite, ale bunăstării naturale, nesofisticate, ale lucrurilor simple cu încărcătură ancestrală, ce umple sufletele.

Nostalgic, sensibil, emotiv. Și cu efect imediat.

Sofi

[Valeria Merca]

Frumos! Nostalgia vieții patriarhale, într-un cumul de stări.

Cu marea plăcere a lecturii!