Scrisoare către cel rătăcit

[Nikol MerBreM]

Îţi scriu pentru că în oraş
au înnoptat iar teii.

Aerul e ca un fagure uriaş –
revarsă, lipicios, miresme.

Uneori, seara, mă iau de mână
şi întreabă ce mai ştiu despre noi.

Ultima dată i-am minţit
că mă aştepţi în prag;
şi că ne-am mutat la munte
(de acolo e mai greu să cobori).

M-au privit îndelung,
crengile stânjenite mi-au măturat zâmbetul,
clătinându-se, au schimbat frunze,
mi-au mângâiat ochii,
şi-au înmuiat florile
în lacrima strivită între gene.

Asta e pentru mierea cea de taină
– mi-au şoptit –
Cheamă-l acasă, copilă!
În curând se deschid cerurile...

[Chris]

frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

În v3, în loc de virgulă, se cere cratima mare.

da Coza

[Sofia Sincă]

O apăsare profundă melancolică. Întoarcerea prin destin, cu gând de reconciliere și de mântuire.

Frumos prelucrat, romantic și înduioșător.

Sofi

[Valeria Merca]

Frumos, Nikol! Aşa cum parabola fiului risipitor cuprinde miezul mesajului Evangheliei şi-i cheamă pe ascultători să facă propriile alegeri în faţa lui, poezia ta rezumă o întreagă luptă spirituală şi invită cititorul să ia o hotărâre personală în legătură cu viaţa sa.

Am citit cu mare drag,

[gina zaharia]

Ultima dată i-am minţit 
că mă aştepţi în prag;
şi că ne-am mutat la munte
(de acolo e mai greu să cobori).

Această scrisoare nu se va rătăci niciodată, Nikol! Știi cât strălucesc literele toate? 

Dă-mi voie să mă semnez și eu într-un colțișor! Mic, mic de tot! :) 

Am citit-o cu sufletul! Prețuire!