Cerc vicios

[Florea Dan]

Urma gândului tău o răsfrâng mângâiată,
desenând cerc vicios
pe nisipul plin
de globurile clipelor de altădată.

Cercul îl îmbăiez în lumina de sărut,
lumină extrasă cu forţa
din felinarul imaginii tale
încastrate în coastele mele,
până extrag viciul din forma-i adâncă de hău,
dezvăluind lumii perfecţiunea cercului dezbărat.

Cercul dezviciat îl voi pluti în calea zborului,
cu pene smulse din sufletul îngerilor
îmbrăcând cercul în alb.

Cercul dezviciat îl voi rostogoli în fântânile adânci,
în care stelele apuse
îşi mai caută răsfrângerea razelor
în fiecare seară,
iar din umbra lor voi îmbrăca cercul în azur.

Cercul dezviciat îl voi rostogoli pe crestele munţilor
în clipa când roua îmbrăţişează lunca,
îmbrăcând cercul în suliţele apoloniene.

Cercul plin de alb, azuriu şi soare
îl voi încrusta în rădăcina lacustră,
lăsându-l să se joace de-a mirii
în palma sufletului meu.

Ca dupa un ev, o zi, o secundă,
albul va ţese aripi înalte,
însăilate cu roşeaţa din zori,
zburând cu raza cea dintâi,
atât de fecundă,
căutându-ţi glasul,
privirea
si viciul
corpului tău născut de visători.

[Ion Lazăr da Coza]

de globurile clipelor de altă dată. altădată [odată, cândva, altcândva, în trecut, odinioară etc., ci nu cu altă ocazie]

Repetiția cercului dezviciat a cam viciat poezia. Totuși e o reușită

da Coza

[Sofia Sincă]

Atâtea cercuri... atâtea cercuri... încât simt că am plecat cu unul dintre ele. Îmi place acțiunea, fondul, mesajul, dar poemul se poate șlefui puțin pentru a introduce și misterul și ar reduce tenta de poveste.

Sofy