Zi de noiembrie

[Marin Voicu]

Cum plânge ziua în note lungi şi grele

Sub petice de nori păsări rătăcesc

Ca nişte umbre ce ascund în ele

Uitate ploi de mărgăritar ceresc

Înghite visul ora care plânge

Şi-un  glas uscat de frunze argintate

Tristeţi brumate par acum de sânge

Când la poarta sufletului bate

Mai ard culori prin veştedul amurg

Mâhniţi cocorii ţipă în delir

Pe sâni de seară neguri reci se scurg

Şi tăcerea subţiată ca un fir

Se stinge ziua, necurmat îmi plouă

O nostalgie-n suflet se deşteaptă

Pe când speranţa mi se rupe-n două

Şi un destin ce plânge şi aşteaptă

Marin Voicu

[Marin Voicu]

Mulţumesc frumos pentru semnul de lectură Corina Militaru! Cu simpatie, Marin Voicu

[Marin Voicu]

Mulţumesc frumos pentru comentariu Sofy! Te rog frumos să mă atenţionezi pentru tot ce găseşti in neregulă. Nu este nici-o suparare! Dimpotrivă, iţi voi fi recunoscător! Eu sunt mai mereu într-o acută criză de timp şi nu le mai"perii" Cu deosebită simpatie şi prietenie, Marin Voicu.

[Marin Voicu]

Mulţumesc frumos pentru comentariu Gina! Cu simpatie, Marin Voicu.

[gina zaharia]

ploi de mărgăritar,  nostalgice dar înmiresmate

cu plăcerea lecturii,

gina

[Sofia Sincă]

Marin, ştii ce mi-a plăcut mai mult?

''Pe sâni de seară neguri reci se scurg'' - superb vers... şi am vrut să-l citez şi pe următorul însă mi-am amintit că zefirul este un vânt de primăvară.

ZEFÍR1 ~i m. Vânt ușor de primăvară.

În rest poezia este frumoasă chiar dacă ne mai lovesc nişte sincope.

Am, citit cu plăcere, Sofy!