Prin Catedrala Mântuirii Arboroase

[gabriel cristea]

Ca  niște unduiri de candele-n altare, 

și-aprind monahice brândușe galbeni zorii;

Din arcuri amăgind potecile solare 

lumini de șah își mută piese iluzorii… 

Prin Catedrala Mântuirii Arboroase, 

stejari bătrăni, înfipți în naos și-n țărână

își murmură psaltiri care pătrund în oase;

Aici, tăcerea-i nemurindă și păgână… 

Aici se scurg printre vertebre liniști care

mă fac să meditez profund la lumi apuse;

Privesc, cu ochiul pietrei, focuri circulare, 

și-n jurul lor năluci ce le rotesc pe fuse. 

Icoane sfinte-mi par foșnirile pădurii

mijind din iesle de zăpadă tandri muguri;

Vechi scoarțe ruginesc aidoma armurii

și simt sudori voievodale dinspre cruguri. 

Se zbat prin mistice poieni  aripi nefrânte, 

sălbatici porumbei purtând azuru-n pleoapă;

Coroana unui plop de-argint îmi este frunte

din care-nfiorarea frunzei se adapă. 

[gabriel cristea]

Amanda, mulțumesc pentru aprecierea celor două versuri și corectură! În poeziile mele, de regulă, folosesc un vers din poezie, care mi se pare cel mai potrivit. 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris, pentru popas și comentariu! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc de apreciere, doamnă Elena Maria Chindea! Nu eu sunt voievodul, ci Natura ce ne-ndeamnă s-o redescoperim, precum o iarbă de leac. 

[Amanda Spulber]

"Vechi scoarțe ruginesc aidoma armurii
și simt sudori voievodale dinspre cruguri." Splendid!
Typo : "vetebre"
Titlul sună mai puțin obișnuit. Să o luăm ca pe o licență poetică prin asemănarea cu păduros sau arborous (engl.) Sau cu Ouroboros.

[Chris]

foarte frumos, ca intr-o catedrala, liniste si admiratie

[chindea maria elena]

Ești un voievod al cunoașterii, Gabriel, fără discuție! Și un sacerdot!

O frumoasă Ars Poetica!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Monica! Până la capăt... 

[Monica Pester]

Oh, my God !

Chiar te simți alături de El !

Gabi, unde vrei să ajungi ?