Elegie fără anotimp

[Corneliu Neagu]

Se plimbă cărțile pe etajeră,

eu le privesc tăcut dintr-un ungher,

parcă ascult povești din altă eră,

învăluite-n falduri de mister.

.

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,

pe-o margine de visuri te zăresc,

surâsul tău încearcă să mă cheme

dar zâmbetu-ți îmi pare nefiresc.

.

Aud și vântul care bate-afară

cu frunzele desprinse din copaci,

aduse la fereastră către seară

când te aștept să vii, să mă împaci.

.

Mâhnirea mă cuprinde dintr-odată,

refrenele din umbră contenesc,

mă-ncearcă o senzație ciudată,

pe etajeră cărțile vorbesc.

.

Îmi amintesc despre iubirea noastră,

rămasă-ntr-un trecut nedefinit,

privesc uimit afară prin fereastră,

parcă te văd la margini de zenit.

[Corneliu Neagu]

Întrutotul de acord cu tot ceea ce ai scris aici, prietene Grig Salvan! Mulțumiri și gânduri alese din partea mea!

[Grig Salvan]

„Poesia perennis”. Aceasta numesc eu poezie perenă, fără vârstă, nicidecum vetustă, ci poezie în forma ei cea mai pură și frumoasă, fără de timp, fără „termen de expirare”. Iar elegia e una dintre cele mai frumoase forme ale genului liric, prin emoțiile vii și trăirile profunde, prin incantație și muzica interioară, prin sinceritatea spunerii însoțită de nostalgia și melancolia sufletului întors asupra lui însuși. Iar amestecul de fantezie și realitate creează o suprarealitate fascinantă.

[Corneliu Neagu]

Omagiile mele, Doamnă Vasilisia Lazăr, pentru cuvintele de neprețuit pe care le-ați scris despre mine și pentru încrederea pe care mi-o insuflați să mai scriu, chiar dacă unora dintre cititori stilul meu li se pare vetust!

[Vasilisia Lazăr]

Da, am citit mult despre dumneavoastră, domnule Profesor. Sunt impresionată de activitatea dumneavoastră universitară, științifică și literară. Cu atât mai mult e impresionant că ați început să scrieți poezie relativ târziu și o faceți atât de bine. Dar când e valoare și har... nimic nu trebuie să ne mire. Multă sănătate și putere de creație în continuare!

[Corneliu Neagu]

Doamnă Vasilisia Lazăr, așa cum ați menționat, este poezia altui timp, prcum și eu aparțin altui timp, pentru că m-am născut cu un an mai târziu decât Adrian Păunescu, el în 1943, eu în 1944, iar poezia mea poartă amprenta expresionist-onirică teoretizată de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag. Numai că eu, având câte ceva de spus și în domeniul științific, m-am apucat de scris literatură la vârsta de 72 ani. Dar, după cum cred eu, nu epoca căreia îi aparține poezia este cea mai importantă ci originalitatea și valoarea acesteia. Iar dumneavoastră ați avut întotdeauna o atitudine corectă și încurajatoare pentru creația mea lirică. De aceea vă mulțumesc cu cele mai frumoase gânduri de prietenie și respect!

[Corneliu Neagu]

Sunt impresionat de frumusețea comentariului dumneavoastră doamnă Maria Elena Chindea! Vă mulțumesc cu cele mai frumoase gânduri de prietenie și respect!

[Corneliu Neagu]

Apreciez comentariul dumneavoastră domnule Petruț Dan, precis și ortogonal, ca de obicei! Vă mulțumesc cu prietenie!

[Corneliu Neagu]

Apreciez prezența dumneavoastră domnule Titi Nechita! În egală măsură apreciez interpretarea - "elegie dăruită timpului". Vă mulțumesc cu prietenie!

[Vasilisia Lazăr]

Imagini repetitive care trezesc în suflet nostalgii și care scriu poezia altui timp. Frumos! Am citit cu mare drag!

[chindea maria elena]

Este evident că aveți exercițiul versului clasic la îndemână! Formă și fond se susțin reciproc în armonie și cu forță! O elegie care se adresează și inimii și minții deopotrivă! Mi-a făcut plăcere lectura!