De vrei să fii poet

[Corneliu Neagu]

În pragul neuitării spre seară se adună,

pe o retină falsă, cu umbre din trecut,

iubitele rebele în straie de minciună

să-mi pună vrăji amare în apa de băut.

.

Eu le aștept pe toate, la ora cuvenită,

să le aduc aminte de frustele trădări,

lăsate dimineața în inima-mi rănită

când toate, laolaltă, mă părăseau în zori.

.

Doar una dintre ele voia să mai rămână,

otravă să îmi toarne în visul hibernal,

cu un pocal de aur descoperit pe-o dună

de cel numit Oreste, plecat din carnaval.

.

De ar veni și astăzi, cu vraja-i milenară,

repusă în pocale cu vinuri din zenit,

aș aștepta cuminte pe banca de afară

cu dorurile toate venind din infinit.

.

E vremea să ajungă, îmi zic fără răbdare,

cu gândurile-ntinse pe umbre de regret,

dar mă ridic îndată, văzând că nu apare –

cât de amară-i viața de vrei să fii poet!

 

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc cu prietenie și respect, doamnă Mihaela Popa!

[Mihaela Popa]

într-adevăr, muza vine și pleacă atunci când vrea ea

[Corneliu Neagu]

Atât de frumos comentariul tău, prietene Grig Salvan! Deslușești cu precizie și delicatețe cele mai profunde trăiri ale eului liric, bântuit de multele sale iubiri care vin și pleacă, lăsân în urmă doruri și regrete, o materie primă inepuizabilă pentru creații lirice expresionis-onirice! Mulțumiri alese din partea mea!

[Grig Salvan]

Un „vis hibernal” de o mare frumusețe lirică. Poza lirică a poetului mereu înșelat și amăgit de „iubitele” ce vin și pleacă în zori, lăsând în pocaluri doar amare licori, e emblematică pentru Poetul în genere, mereu bântuit de iluzii și deziluzii, de speranțe și disperare, de tristeți și melancolii, de visuri și așteptări zadarnice, de eșecuri și regrete. Nu e ușor să fii poet, să duci în suflet toate astea, dar dacă toate astea n-ar fi, nici poetul n-ar mai fi...

[Corneliu Neagu]

Nu pot scrie altfel decât așa cum simt...De aceea niciodată n-am putut scrie versuri pe o temă impusă din afară. Iar pentru comentariile voastre, dragi colegi de condei Maria Elena Chindea, Petruț Dan, Vasilisia Lazăr, vă mulțumesc cu prietenie și respect!

[Vasilisia Lazăr]

Așa-i cu muzele astea, vin, pleacă, dar se vede că pe dumneavoastră v-au vizitat în fiecare noapte, chiar dacă în zori dispăreau. Și au rămas în urma lor atâtea poezii minunate... Și or să mai vină, trebuie răbdare. :)

[petrut dan]

O concluzie ce este susținută de realitate și realitatea ne oferă o mulțime de exemple, un poem ce lasă un gust amar, dar, în același timp,  compensează prin frumusețea exprimării, mi-a plăcut, cu stimă! 

[chindea maria elena]

Conform unei științe pe care încă o numim „ocultă” (lumea acceptă greu ceea ce nu-i palpabil) gustul amar este cel al spiritualității! Deci clar sunteți „în trend” și cu poezia aceasta ca emblemă nimeni nu poate contrazice evidența. Restul... precum deja s-a spus: umbre....