malul întortocheat al destinului

[Nuta Craciun]

 

te trezești plângând într-o limbă străină,

cineva te desenează cu ochii închiși și nu îi este frică

să-ți contureze orbirea,

simți că în trup ți-a rămas o inimă dar nu este a ta.

 

îți rozi unghiile a neputință

ai putea stinge felinarul zilei și te-ai putea ghemui

între cearșafuri continuând să visezi

dar plutești ca într-un uter matern care nu te mai hrănește

în oglinda timpului totul e distorsionat,

o pasăre zboară trasând malul întortocheat al destinului.

 

să mă trezești Doamne din noaptea asta sumbră,

din țipătul dureros al altor țipete care îmi poartă viața,

ajută-ma să ies din această mare de cuvinte zimțate

care nu îmi mai încap sub limbă.

știu că există o singură ușă pentru libertate

dar am pierdut cheia.

[Nuta Craciun]

Îți mulțumesc, dragă Mihaela pentru cum mi-ai descifrat cuvintele. Aceeași prețuire! 

[Mihaela Popa]

între resemnare

"în oglinda timpului totul e distorsionat,

o pasăre zboară trasând malul întortocheat al destinului."

și speranță

"să mă trezești Doamne din noaptea asta sumbră,

din țipătul dureros al altor țipete care îmi poartă viața,"

un poem trist dar frumos și bine scris

admirație!

[Nuta Craciun]

Mulțumesc frumos, Alex. 

E trist într-adevăr, uneori și în poezie ca și în viață, important este să găsim forța necesară să putem merge înainte așa cu toate câte sunt. 

[bolache alexandru]

O poezie tristă despre înstrăinare și neputință... Dorința de a te trezi din acest vis urât...

[Nuta Craciun]

Lisia, Amanda, vă multumesc pentru cuvintele voastre și pentru profunda analiza.

Vă îmbrățișez și mă bucur să am aproape oameni sensibili, profunzi și frumoși ca voi!!

Să ne auzim cu bine!! 

[Amanda Spulber]

Impresionantă redare a zbaterii existențiale. Puternică senzație de claustrofobie și alienare de propriul trup. Cred însă că, în clipa în care ai simțit asta, deja ai găsit sau ești aproape să găsești cheia. Ca să vezi absurdul existenței, e nevoie să te situezi cumva în afara ei, iar mai târziu vine și înțelegerea, așa cred.

[Vasilisia Lazăr]

O poezie a bilanţurilor existenţiale, în care parcă sunt adunate toate stările de spirit, temerile, dilemele, obsesiile și angoasele eului liric. E o oscilație între resemnare şi speranță. E o poezie tristă. 

Cu drag!

[Nuta Craciun]

Mulțumesc, dragă Gabriela!

Mă bucur că ai găsit ceva de luat.

Duminică frumoasă! 

[Gabriela Raucă]

„să mă trezești Doamne din noaptea asta sumbră,

din țipătul dureros al altor țipete care îmi poartă viața”

Am citit și recitit, dar tot la aceste versuri am revenit. Un fragment ce mi s-a întipărit în minte și m-a emoționat în mod deosebit.

[Nuta Craciun]

Mulțumesc de comentariu, domnul Mihai Katim... aceeași prețuire!