Dac-ai ști

[gabriel cristea]

Lună tristă, tristă, tristă, dac-ai ști că sub
cupola-ți
ginta omenirii calcă peste oase de granit
- oameni spulberați de bombe și copii cu vise șchioape ce-ngropați sunt în moloz -
ai zbura spre alte sfere rușinată de Pământ.

Satelit al lumii oarbe ce-i vândută lui Satan,
Tot argintul tău, preaclarul, în zadar îl văd poeții;
Lumea asta-a nepăsării cântă oda bucuriei
Sub un steag cu stele multe, rânduite circular.

O, voi farisei ce-n epoci nu veți ști cuvântul milă și nici verbul a ierta,
vă cunoaște Universul de atâta răutate și
Golgota lui Christos;
Stați pe vine precum lotrii ce așteaptă un semnal,
Să mușcați și să ucideți sub mascatul cor al lumii.

Nu mi-e mâna astăzi demnă, să vă sfârtec în bucăți,
Iar atomii voștri negri să-i suspend în vârful țepei;
Nu mi-e numele de Țepeș, și nici neamul sângeros
Altfel - Doamne, vă păzească! - ați fi oale și ulcele.

Lună tristă, negru sânge, dac-ai ști că sub
cupola-ți
rămășițele de oameni se tot zbat ca să existe, unduind în van măslinii,
ai veni cu-arginții Iudei să răscumperi omenirea și s-o pui de-a dreapta crucii.

[gabriel cristea]

Mulțumesc de apreciere, Amanda! 

[gabriel cristea]

Dane, mulțumesc de comentariu, apreciere și timpul acordat poeziei! Să sperăm...

Cu aceeași camaraderie! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris, pentru apreciere! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Grig, pentru comentariu! Să sperăm că acești corbi nu vor fi la nesfârșit în vârful lanțului trofic! 

[gabriel cristea]

Doamnă Maria Elena Chindea, mulțumesc de apreciere! Și pe mine mă bucură faptul că mai există oameni ce rezonează intens la zbaterea acestei flăcări! Onorat de comentariu! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Gina! Bine că nu sunt peltic sau bâlbâit, să am dificultăți la recitate. :) Cred că poezia, câteodată, trebuie să aibă rolul unei șarje de cavalerie sau unui atac la baionetă. 

[gabriel cristea]

Lisia, mersi de timpul acordat lecturii și apreciere! Chiar nu pot să scriu altceva în această perioadă de malaxare a ființei umane. E un timp în care poezia coboară în tranșee... 

[gabriel cristea]

Alex, mulțumesc pentru comentariu și apreciere! Decât să bat cu ciomagul mai bine o fac cu versul. De multe ori doare mai tare! :) 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Monica, de apreciere! E doar revoltă, nu sunt capabil de ură și răzbunare, altminteri aș fi ca ei. Câteodată, cuvintele sunt mai puternice decât rafalele de mitralieră sau rachetele. 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, domnule Ioan Stoian! Astfel de poezii se nasc din revoltă, intempestiv, și-atunci versurile curg precum zăpoarele ce rup fragmente de suflet.