în fața porții o femeie plimba un pahar cu lapte…

nu m-am desprins ca semnul de mirare

stau tot în cale-mi pururea absent

nerăsucit în fusele orare

adânc străpuns de golul remanent

tot recompus din sume de…

tremur

cu masca trasă adânc pe suflet,

curcubeul ascunde

strigătele reci,

pașii sunt în cadența vântului,

din curți se aduc căldări…

„Fiecare scrie, nu pentru că vrea, ci pentru că nu poate altfel.”

(Octavian Goga)

*

Mă paşte iarăşi o „grafomanie” –

E-un virus ce-i atacă pe…

La umbră de Vezuviu-i agonie.

Un clopot plânge-n hohote la Coza –

În pieptul crucii murmură doar poza;

S-a mai deschis un hău în poezie.

Tristeţea-şi ia din…

Tu mi-ai răsărit în tâmplă

Ca un bob de floare-amară,

Nu ştiam ce se întâmplă,

Fugeau umbre pe-o chitară.

Se prindeau în dansul serii

Şi în vene săpau casă,…

Să fie toamnă...

Să fie toamnă cum…

dacă n-ar fi apus mult înainte soarele

au deschis gura să spună toți deodată câte ceva

peste hohotele lor de râs

m-am dus și m-am așezat lângă…

Află-mă la capăt de apus

Când stoluri inspirând eterul nopţii

Se lasă plutitoare-n voia sorţii.

Descoperă cum umbra mi se-ntinde,

Albastru ei…

Un ocean planetar mi se zvârcolește-n vene

- sânge abisal -…

Din miezul răcoros cu ploi rebele, 

eu îmi culeg buchet de bucurii, 

mă învelesc pe înserat cu stele

și-n zori, cu răsărituri aurii. 

Ascult cum curge liniștea…

Iubitul meu de dincolo de vară,

te-aștept să vii, să colindăm…

despre steaua care n-a ajuns

am deschis fereastra

și i-am zis sufletului: a sosit timpul!

iată, casa goală

visele mele risipite prin lume ca…

gările vor fi mereu tăcute

urma să plece trenul și ea

plină de presimțiri nelămurite

sta în fața ferestrei cu paltonul descheiat.

învârtea o…

poarta

vrând să-ți schițez portretul

am privit uneori lumea așa:

eu, cel pornit la drum să-și găsească…

A murit poetul, versu-i stă de veghe,

Lacrima luminii se preface-n sare,

Nerostit cuvântul strâns de aspra-i zeghe

S-a topit pe-altarul strâmt dintre…

“Stefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las’ Archimandritului

Toată grija schitului”

Ridică-te din mormânt

Că ateii ne-au înfrânt.

Nu ne-au prigonit…

la masa aceasta n-au cântat niciodată greierii

mi-ai spus…

de ce atâta pelin în stupul verii?

o fi venit așa din senin

un roi de gânduri…

încă mă rog să știu unde e cheia

din ușa zăvorâtă către lume

dacă e luată cine-or fi aceia

de-au potrivit asemănări de nume

nici n-am jucat-o pribegind pe…

De un albastru nesfârșit

Sunt ochii ce-mi zâmbesc din ramă.

De-atâtea ori m-a copleșit

Priverea ta senină, mamă!

Sunt ochii, ce-mi zâmbesc…