vâscozitate

[nicolae vaduva]

și nu se scurg!...

vâscoșii meliferi vîzvijuiesc

pe caraimanul în amurg

arhipelagul arabesc.

 

fiori brizanți,  sub bagdadii,

cu fanioane zdrențuite

aduși de beldițe sanchii

se zighiresc pe alsofite...

iar tu, iubire, vrei să știi

cum de stă gemul în clătite!...

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

:)))))))

Sunteți nemaipomenit și inconfundabil!

[Mihaela Popa]

no, iac-așa, bun gem, bună clătită!

ghiduș rău, ca de obicei

[Ion Lazăr da Coza]

Zglobie. 

Încântă vocabularul pestriţ.

da Coza

[Mihaela Suciu]

Domnule Văduva, ați fost servit cu clătite? La silueta ce-o aveți, îmi zic: „Domnule, ce bine ar fi, să-mi pot și eu permite!” Dar visez și-n visul meu... sunt câmp de facelia, vîzvijuiesc/ pe caraimanul în amurg.

 

Titlul redă inconfundabil legile poeziei dumneavoastră: de atracție și de frecare a neuronilor și limbii! Mă gândem inițial că trebuie să-mi reamintesc fizica fluidelor, dar văd că în final aveți, chiar dacă e semnul exclamării, o ghicitoare:

„cum de stă gemul în clătite!”  R: „Cum stă mueraticul între ispite! - își clătește ochii cu fiecare și s-ar „unge” pe toate.

Mulțumesc! Drag de revenire pe acest tărâm!

[Sofia Sincă]

Ghiduș! Dar mi-ai cam pus limba pe moațe... :)) E bine că se termină cu iubire, ca să înțelegem și noi ceva. Deși sec, ca în bancurile englezești.

Mi-a plăcut!

Sofi

[Valeria Merca]

Fu musai să umblu pe la DEX,  să nu rămân zighirită/ precum geamul în...  clătită /:)

Am citit cu plăcere