erai acolo
fără să articulezi
un cuvânt
așteptai
din altă toamnă
martor
al acelorași zile
al acelorași ploi
să-ți treacă peste pod
viața
să-i întinzi mâinile unei nopți
luminate
scoțând din tăceri
cuvintele
am simțit
cum urmăreai ca un gând
ce-ți răscolea
anatomia sufletului
disecând-o în paragrafe de iubire
ți-am auzit suspinul prelung
de peste șaizeci de toamne
adiind timpul cu petale de dor
dăruite arvună
pentru o clipă
când vom întineri
anotimpul
știam că din zbucium
se înălță notele cântului
urcând octavele timpului
doborând recorduri
iar starea aceea
cu multe culori
la nesfârșit
va curge pe urmele noastre
15 noiembrie 2013
Adaugă un comentariu
Mihaela Popa, Mihaela Roxana, Chris, da Coza! Vă mulțumesc pentru popas și cuvinte! Gândurile mele bune pleacă spre voi, și nu vă mint, am lipsit o zi sau două, și mi-a fost dor de Insemne Culturale! Drag,
Serenitate!
Poate că am mai spus că acesta e starea ce mi-o incubă poezia ta!
da Coza
frumos am trecut prin perdeaua de timp :))
iar starea aceea
cu multe culori
la nesfârșit
va curge pe urmele noastre
Am admirat constanța cu care poeta răscolește în suflet, printre tăceri, ademenind poezia,
pentru o clipă
când vom întineri
anotimpul
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE